luni, 15 octombrie 2012


 

 

Nebun cap.9

Noi nu știm ce este în trupul nostru, dar cum să știm ce este în suflet?  Răceala  din ochii unor oameni  te duc la ideea morții universale.  Doi soldați  își veghează camaradul care este pe moarte.  Visele din mintea muribundului se transformă în baloane colorate. Camarazii nu le văd. La un moment dat,  rănitul dă semne că … nu mai trăiește. Semne… Îl părăsăesc, iar el strigă cu o voce neauzită – „Nu mă lăsați singur”.  Cutremurătoare scrisoarea lui Franz Kafka adresată tatălui.  Un tată care nu l-a agresat, doar a încercat să-i impună un alt mod de gândire și de viață. Tatăl este statul, este societatea, Kafka este individul strivit de autoritarism. Fericiți cei  săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul. Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om?Ați privit ochii unui copil bătut?Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență. Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată. Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși. Femeia și bărbatul  au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel. Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită. Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori. E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin. A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus? Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune. În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii. A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe.   Șantajul este puterea celui slab Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată. Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel  nu ar exista topoare ( din fabule) .Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege. Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima. Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică Cum de se înțeleg ticăloșii mai bine decât oamenii normali? Oamenii inteligenți nu scriu. Dușmanul  nu există decât în închipuirea noastră. Atracția   sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria  omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți. Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării. Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize. O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie. Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei Cel mai rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul. A nu ierta este  prima etapă spre omucidere. Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină. Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară. Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter. Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați. Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fi suspecți, uneori. Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său. Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni, plante și animale poate ucide în serie, prin cuvinte, înjură birjărește, sparge dinții trecătorilor, urăște de moarte și mai este și fericit. Tăcerea are nevoie de  ascultători. Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie. Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare. Politețea exagerată este suspectă. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează.  Soarele nu știe că emite raze. Visez o lume fără pronume posesive. Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă. Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei  nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii  „se prind” imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. Este foarte ușor să fii dur, ba să te și lauzi cu asta, citește în ochii celorlalți.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

luni, 3 septembrie 2012

pulsul in virtual: 4 septembrie



Alexandinna Aianis
 In fiecare secunda, se intampla ceva rau pentru romani, pe toate planurile. Asta trebuie stopat.
Romania a fost tradata de toti cei care s-au perindat la guvernare din 90 incoace, toti fiind prieteni intre ei si parteneri de afaceri pe bunurile poporului. Sa punem sacul pe tv, sa-l protejam de praf. In buna intelegere, guvernantii impreuna cu strainii carora am fost vanduti, fac scenarii pentru manipularea si dezbinarea noastra... pentru ca romanii mintiti, jefuiti, umiliti, oprimati, indatorati, ocupati si speriati sa nu bage de seama ce fac ei. In conditiile in care nu ne unim, vom imparti cu totii aceleasi catastrofe! Haideti sa facem cu totii pace intre noi, avem nevoie unii de altii ca sa fim puternici contra celor care ne asasineaza! Este momentul ca ceea ce sustine sau simte fiecare, si anume ca trebuie facut ceva pentru binele tuturor romanilor, sa confirme in real. Sa ne auzim si sa ne intalnim la sfatul inteleptilor. Impreuna vom sti ce avem de facut!

Pena Nicolae
Acum vin asa zisii manageri straini, adica noii stapani ai Romaniei noastre, si voi asistati ca niste imbecili .. ca niste sclavi .. NU SIMTITI NICI-O RUSINE, NICI-O REVOLTA ..?!! ... NOI SUNTEM INTAIUL POPOR AL EUROPEI ... AICI ESTE VATRA EUROPEI .. NU INVATATI SI NU INTELEGETI NIMIC DIN ISTORIA LUMII? SOMN USOR .. SA NU VA SMINTITI LINISTEA VOASTRA PROSTEASCA ..!! PROSTIA NASTE RAUTATE! Imbecilii astia de politicieni au scos o multime de "legi" care nu reglementeaza normalul, asa ca am devenit VICTIME ALE SISTEMULUI ..

Anarhist Roman
Sa nu-i huiduim sunt recomandarile de la televiziuni.
Dar ei ne-au umilit si huiduit pe noi dispretuindu-ne si aducandu-ne in pragul saraciei.Am renuntat la nunti si casatorii din cauza cheltuielilor mari si a lipsei locuintelor.Am renuntat si la inmormantari.
Sa nu-i huiduim pentru ca fac nuntile pe banii nostrii. Si opulenta si nesimtire pe saracia noastra.Rochii, genti, pantofi de zeci de mii de euro.Automobile de milioane de euro.
Sa le respectam sarbatoarea cu banii furati de la noi.
Putem sa ne punem streangul de gat din cauza saraciei si a disperarii dar, sa fie in asa fel incat sa nu-i deranjam pe ei, snobii si parvenitii clanului basescu.
Mi-e sila de aceste asazise doamne comentatoare la tv., care nici ele nu stiu ce este saracia, datorita vietii lor usoare si a celor care le-au pus la dispozitie o viata usoara. Poate vre-o dezamagire in dragoste sa le mai tulbure linistea, pana la descoperirea unui nou sponsor caruia sa-i toace banii .
Sa-l tratam pe basescu ca pe un om, care isi marita copilul, care plange un pic, sa nu-i stricam evenimentul, sa-l intelegem ca pe unul de-al nostru !
ASTA NU SE POATE...nu poti sa te porti normal cu un CRIMINAL, un criminal ramane criminal si cand isi marita fata...si nu merita sa-l respectam nici pe el, nici familia lui ,nici invitatii lui si nici evenimentul ....de cacat ...al nuntii lui eba.
Adrian Didovici
Nu traim pe acest pamant… DOAR PENTRU BANI!
Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.
Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea, putere de muncă, bucurie şi voie bună.
Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său. Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.
Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi?
Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

Radu-Mihail Giurgiteanu
Popoarele nu se trezesc singure niciodata.  Ele au stat sub sclavie, iobagie, dominioane, dictaturi vreme indelungata si nu s-au trezit decat sub directionarea unor grupuri de initiativa capabile sa inteleaga conditia in care se afla oamenii (poporul), sa elaboreze o viziune de mai bine si sa puna in practica o strategie de aplicare a acelei viziuni. In acest sens, nici nu are rost sa ne implicam prea mult daca nu reusim sa gasim sau sa formam un grup de initiativa potrivit.

gandeste.org
"Dacă buba politică plină de puroi nu se sparge, vom trăi în continuare în infecţie. Numai curăţirea bubei poate însănătoşi societatea şi traiul românilor. Cu o deosebire agravantă în ultimii ani, statul român a trăit o poveste de lăcomie, nepăsare, incompetenţă, nesiguranţă, înşelăciune şi corupţie. Ţara este ca un puţ fără fund umplut neîncetat de minciunile sistemului."

replici in lant pe feisbuc


Nicolae Tudor da replica unui articol: 
Iulian Chivu scrie un articol, (nou, cica!) pe "ziarul natiunea", si ma obliga sa ies din tacere. Articolul se numeste "cersitul la usa bisericii" (http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/09/02/cersitul-la-usa-bisericii/) si-n el autorul face o radiografie a cersetoriei planetare aratandu-se scandalizat ca cersetoria, prin exces, agreseaza generozitatea, si ar trebui sa fie o rusine sau fapta sanctionata de lege, macar instituita o etica a cersitului. I-au devenit enervanti cei care apeleaza la mila publicului (cu privire indiferenta, cand banutul oferit este simbolic, si cu satisfactie pacatoasa cand se daruieste o bacnota colorata) exact unde si cand omul devine mai sensibil (inmormantare, nunta). I.C. da cersetorilor cu biblia in cap, respectiv pilda lui Matei (19;21) in care se considera pacat starnirea milei de persoana apta de munca. Vinovat este, asadar, numai cersetorul, dar... n-ar fi nici el, daca n-ar avea in spate un escroc! Si se intampla asta in timpurile noastre cand "fundatiile au onorat excelent obiectivele filantropiei", iar "Statul a facut tot ce i-a stat in putinta"! In final se observa ca letonii au instituit "norme privind cersitul in locurile publice, cu exceptia zonelor din preajma bisericilor", dar la noi e ca la nimeni (vezi referendumul) si ar trebui interzisa fiindca "cersetorii trec cu mana intinsa printre credinciosi pana in pronaos"! 

Mi-amintesc de imparatul Caesar care si-a omorat fratele fiindca il deranja tusea acestuia. De la el cred ca ni s-a transmis prin veacuri superficialitatea intelegerii vietii, observabila (grav!) la formatorii de opinie rasariti din randul elitei, cea incapabila sa ajunga la radacina raului. Nu m-ar mira sa omoram maine caii fiindca tropaie pe caldaram si trezesc vreo beizadea din somn, sau sa ucidem castanii bulevardelor, ca prea lovesc in cap nucile coapte. ONG-urile nu si-au facut datoria fata de saraci, domnule, fiindca filantropia, daca are cu adevarat norme, are sub aripa ei toti sarmanii comunitatii, nu doar azilele de batrani din an in Paste, locatii-tinta de altfel false fiindca acolo sunt batrani care au organizarea in asa fel facuta incat nu le lipseste nimic. Unde sa munceasa "cel in putere", ca locuri de munca nu sunt, si cu ce pret, cu al sclaviei, intreb? Nu sesizati teama din launtrul omului, ca intinsul mainii este un instinct declansat de foame, iar impinsul spre pronaos/ naos/altar este teama ca nu apuca banalul covrig astamparator de guit de mate? Deja bisericile izgonesc cersetorii, cunosc cateva. este mai bine, credeti dv, cu siguranta, ca indoliatul care aduce pomana sa fie slujita in biserica, ca o garantie ca o primeste cel disparut dintre vii, va fi linistit, va exista o etica daca se face schimb de pomana intre credinciosi! Etica filantropiei nu inseamna oare sa-l ajuti pe cel care sufera? Curios este aspectul adus ca argument ca la sat s-a impus rusinea cersitului, ca un semn de civilizatie, cand taranii au fost recunoscuti in studii ca sunt mai salbatici decat citadinii iar aducerea acestora la oras i-a imblanzit. Umblarea la radacina, cu intelegerea, presupune nu gesturi spontane si simbolice prin aruncarea banutului dupa care nu te apleci daca-l scapi jos, ci implicarea elitelor in viata organica a comunitatii incat oricarui sarman sa i se ofere supravietuirea, daca statul a ales ca proasta organizarea tribala cand din vanatul devenit bun comun se infruptau toti muritorii. lmpunand stapanire pe ape si pamanturi, pe pasari si pesti, pe fructe si flori, omul marginalizat a ajuns astazi sa intinda mana fara rusine, si o transmite urmasilor ca pe o meserie de familie, o mostenire de sange. Dar se trezeste Iulian, cu nume de imparat, ca vrea sa faca, brusc, ordine cu cersetorii, doar am rezolvat importantele din tara romaneasca si asta a mai ramas. Un venit de supravietuirior de ce nu propusi, stimabile? Si atunci, fiecare va sta acasa fiindca are cu ce trai. Dar pamantul de ce nu-l impartim frateste si sa-i dam si cersetorului mostenirea din creatia divina si fiecare sa munceasca acolo, pentru sine, cum este normal, si nu slugarind la altul? De ce minti ca "guvernul a facut tot ce i-a stat in putinta", cand este limpede ca guvernele au intins ziua in amiaza mare mainile lacome dupa bogatiile tarii si le-au furat, ba ne-au si indatorat pe sute de ani. Mainile acelea intinse de ce nu le descrii? Daca te-as recunoaste dupa chip, nedraga scriitorule, nu ti-as da "buna ziua" fiindca, bag seama, folosesti scrisul nu ca pe un har dumnezeiesc, ci ca pe o unealta de a face pe grozavul sau pentru cativa arginti.

GD TOMA reactioneaza:

La Nicolae Tudor (şi Nicolae Chiperi) vizavi de articolul unuia care se declară agasat de cerşetorism.



… întâi de toate aş observa un lucru extrem de important. Dezinteresul oamenilor faţă de chestiuni atât de mari, cum sunt cele existente în contraarticolul domnului Nicolae Tudor. Mediul virtual fiind sau trebuind să fie ultimul mijloc prin care românul de astăzi, iată, mai are posibilitatea de a vorbi (şi-a asculta pe alţii) dincolo de abuzul la care se dedau clasele parazitare din România, şi în care, orice ar spune, nu se mai poate pune absolut nicio încredere (mass-media şi/sau aşazisa intelectualitate în general din România reprezentând încă de multă vreme expresia cea mai verificabilă a Feloniei săvârşite de români contra românilor). Din păcate, constat la majoritatea utilizatorilor de internet cam prea multă lipsă de reacţie, şi o ruşinoasă predilecţie pentru lucruri futile. Departe de mine gândul şi intenţia de a jigni pe cineva, dar sensul puternic peiorativ al termenului “manelism” a depăşit cu mult, şi de multă vreme sfera muzichiei ţigăneşti. Ca să lovească în mentalitatea, preocupările pe care le văd la majoritatea persoanelor pe care le întâlnesc virtual (şi-ar fi fost o adevărată nenorocire situaţia în care aceste “întâlniri” s-ar fi desfăşurat la modul concret, în spaţiul real). Păi, cum să nu fie o nenorocire situaţia de a da la fiecare pas de câte un individ care altceva nu mai este în stare să-ţi arate, să-ţi spună, decât aceasta că prezintă vreo poză, mormăie două, trei cuvinte lipsite de miez, şi/sau aceasta că se prezintă cu nişte mărunţişuri în faţa cărora tu trebuie neapărat să exclami: da’ ce poet mare eşti, măăăăă!!!
(Contra)articolul domnului Nicolae Tudor punctează foarte bine la final, prin reinstaurarea Adevărului pe care parazitul de Iulian Chivu l-a trecut cu vederea, aşa, cum te-ai scărpina pe burtă. Astfel că, just şi benefic, domnul Nicolae Tudor întreabă:      
- De ce minţi că “guvernul a făcut tot ce i-a stat în putinţă”, când este limpede că guvernele au întins ziua în amiaza mare mâinile lacome după bogăţiile ţării, şi le-au furat. Ba, ne-au şi îndatorat pe sute de ani. Mâinile acelea întinse de ce nu le descrii? Dacă te-aş recunoaşte după chip, nedragă scriitorule, nu ţi-aş da “bună ziua” fiindcă, bag seamă, foloseşti scrisul nu ca pe un har dumnezeiesc, ci ca pe o unealtă de a face pe grozavul, sau pentru câţiva arginţi.
De fapt, ăla şi alţii de teapa lui, merită să se arunce cu pietre după ei, stimate domnule Nicolae. Ţara înseamnă, aşa cum v-am mai spus-o, Proprietatea tuturor Cetăţenilor Ţării. Prin urmare, fiecare Cetăţean (independent de faptul că este sau nu este activ) are dreptul la dividente din tot ce poate avea şi/sau devine valoare economică. Este şi Cauza Reală, Dreaptă, pentru care orice Stat este obligat să se îngrijească de segmentele sociale defavorizate (acelor segmente defavorizate, Statul, de fapt, nu ar da nimic pe de-a moaca, aşa cum susţin paraziţi ca Iulian Chivu ăsta, ci le-ar da Dividentele cuvenite din Dreptul lor de Proprietari ai Ţării).
Obsearvă bine, parazitul de Iulian Chivu, aceasta că mediul urban reprezintă spaţiul în care cerşetorismul este de găsit ca şi clasă distinctă la nivelul societăţii româneşti actuale. Dar uită, mârlanul, să spună că acest trist segment de societate este rezultatul deportărilor la care s-a dedat Statul Român Comunist, când a şters de pe harta ţării imense medii rurale, pentru ca acei bieţi ţărani să fie îngrămădiţi în blocuri construite peste noapte din prefabricate. Şi, dacă Statul Român Comunist le-a dat, totuşi, acelor bieţi ţărani deportaţi la oraş, acolo, un cât de cât mijloc de subzistenţă, înregimentându-i în fabrici şi uzine – aceleaşi “fabrici şi uzine” cărora nu mai dovedeau în a le face apologia, prin versuri, cântece, proză şi ziaristică, taman indivizi/paraziţi ca Iulian Chivu ăsta – iată, Statul Român Neocomunist a ales pe mai departe drumul Feloniei, privilegiind clasele parazitare, şi pauperizând Poporul Român, prin aşazisele reforme ce au desfiinţat acele fabrici şi uzine (care nu produceau mult şi bine, e adevărat – dar, oricum, Adevărate Reforme ar fi trebuit/ar trebui să înceapă cu desfiinţarea claselor parazitare, ca, în schimb, fondurile tocate pe nimicuri, să fie destinate eficientizării mijloacelor de producţie, în maniera de a nu conduce oamenii către prigoana ce s-a pornit contra Poporului Român, de la Lovitura de Stat, până astăzi).
Lucrurile spuse mai sus sunt valabile şi situaţiei ţiganilor din România. Ţiganii au fost robi ai românilor. Aşazişii “iubitori de aproapele” ce sunt acreditaţi cum că, vezi Doamne, ar avea misiuni filantropice, au ţinut în aşazisele mănăstiri, pentru sute de ani, o grămadă de ţigani cu statutul de sclavi, şi pe care îi vindeau şi cumpărau ca pe vite. Şi tot Specia Concurentă, a fost unul dintre cel mai mare opozant al Reformelor lui Cuza, Reforme ce au vizat şi Marele Eveniment numit “Dezrobirea Ţiganilor”. Şi, odată ce ţiganii au fost eliberaţi – ce puteau ei să facă, pentru a supravieţui, dacă românii le-au întors spatele, gonindu-i pur şi simplu de pe pământurile pe care până atunci au trudit ca sclavi? Vedeţi? Sunt Adevăruri de care noi, românii, nu vrem să ţinem cont. Cu mare lesniciozitate zicem:
- Ţiganii sunt răi… Fără să ne întrebăm:
- Dar, noi…, noi am fost…, noi suntem mai buni?
- Nu. Nu am fost, şi nu suntem mai buni. Devreme ce după Dezrobirea Ţiganilor, românii nu au dat nimic foştilor robi, drept răsplată pentru acele sute de ani de robie. Şi, dacă noi, românii, am fost porci, şi nu le-am dat foştilor robi o bucăţică de teritoriu, ca să aibă şi ţiganii ţărişoara lor, foştii robi au demonstrat calitatea pe care noi, românii, nu am avut-o niciodată. S-au iubit, au fost solidari (cum sunt şi astăzi) unii cu alţii. Formând acele şatre care au început să bântuie ţara (şi lumea). Ce alternativă mai putea să existe la neagra lor condiţie?
Statul Român Comunist, însă, a făcut lucrul şi mai rău. A desfiinţat în marea lor majoritate aceste şatre, ca să-i împingă pe ţigani în blocuri (acele blocuri “cu sobe”) ridicate pe la marginile oraşelor. Şi, iarăşi, după îndelungate vremuri în care ţiganii ajunseseră să aibă o anume modalitate care, de bine, de rău, le asigura subzistenţa, iată, potcovarul, lingurarul, căldărarul, lăutarul, vrăjitoarea, etc, ajung “orăşeni” (şi din nou în situaţia de a nu mai avea din ce trăi). Iar, noi, românii, ne mai şi mirăm cum de au “evoluat” ţiganii geambaşi până la deveni bişniţari cu gumă de mestecat, ţigări şi săpunuri de la “poloneji”. Păi, iertaţi-mă că v-o spun, voi ce credeţi că sunteţi români patrioţi (români de bine) şi-i arătaţi mereu cu degetul pe ţigani – atitudinea voastră este semnul răutăţii voastre, căci ignorarea Adevărurilor nu poate să însemne decât răutate.

În continuare voi vorbi cu privire la comentariul domnului Nicolae Chiperi, anume:
- De ce s-a ajuns până aici? Nu avem a ne reproşa nimic? De ce s-a distrus o ţară, şi tiganii au umplut Europa de cerşetori (?)…, milionari în euro…, care au palate în Romania
În primul rând vreau să vă asigur, domnule Nicolae Chiperi, de faptul că nu mi-aţi provocat nicio supărare (asta ca să răspund pe această cale şi altui comentariu de care m-aţi învrednicit). Dvs. greşiţi, aşa cum cu toţii greşim, dar aveţi mereu circumstanţe atenuante, dat fiind faptul că sunteţi unul dintre acei puţini oameni ce mai pot fi găsiţi astăzi în societatea românească, şi care nu urmăresc interese personale, meschine. Dacă nu vă răspund adesea la comentariile dvs., eu sunt acela care ar trebui să-şi ceară scuze – din păcate sunt aşa de ocupat, încât sunt forţat la o anume ordine a priorităţilor mele.
Aşadar, şi revenind la înţelesurile comentariului făcut de domnul Nicolae Chiperi, nu este adevărat că ţiganii ar fi umplut Europa de cerşetorism. Această zicere este o prejudecată pe care au lansat-o, fără nicio îndoială, Bucureştii, pentru a vicia mentalitatea şi atenţia românilor (în scopuri ce se subînţeleg). Cei mai mulţi cerşetori, în Europa, sunt germani sau austrieci, urmaţi de sârbi şi de arabi (arabii au un stil propriu de a cerşi. Aparent sunt mici comercianţi ambulanţi de mărunţişuri, cum ar fi: şerveţele, brichete, ciorapi, chiar umbrele. Nimeni, de fapt, nu cumpără mărunţişurile acelea. Dar sunt oameni buni care scapă câte un ban, aşazisului comerciant ambulant, sau cumpără vreun mărunţiş doar de dragul de a face un act filantropic).
Pe de altă parte, nu e că (doar) ţiganii cerşesc în Europa. Nu. Cerşesc şi românii. Ţiganii au, la rândul lor un stil propriu. În general cerşesc din mers. Românii, nu. Stau pe loc, pe la biserici, semafoare, tuneluri, mari magazine, cu un cartonaş pe care scrie că este în căutare de muncă. Sigur. Există, apoi, lăutarii, şi mai există unii ce au preluat de la arabi aparenţa de comercianţi ambulanţi (limitaţi în general la doar şerveţele şi brichete, pe care le-ar vinde prin trenuri, pe la intrarea în vreo parcare etc.) şi, de asemenea, există ţigani despre care unii ar spune că au posturi fixe. Nu e adevărat. Există cerşetori deja profesori în activitatea lor – aceştia au “ponturi”. Ştiu, adică, nişte locuri care în anume momente sunt prielnice (pe care, apoi, le părăsesc, pentru a cerşi din mers).
În călătoriile mele prin Europa, am mai observat un lucru. Iarna, cerşetorismul este cu atât mai mult de găsit în partea de sud a Europei, în special Italia, Spania, Portugalia, nu neapărat cauză a catolicismului din ţările respective, cât cauză a climei mai blânde pe timp de iarnă. Există deci un fel de migraţie periodică a cerşetorilor din Europa, din nord, către sud, şi viceversa, când vine primăvara. În timp ce ţiganii rezistă mai mult spre nordul Europei, inclusiv iarna, tocmai mulţumită stilului lor de a cerşi fără să stea într-un (singur) loc.
De asemenea: şi formula (ţigani) “cerşetori, dar milionari în euro, cu palate în România”, reprezintă o prejudecată pe care o voi explica la momentul oportun. Acum trebuind să spun aceasta că nimeni nu s-a îmbogăţit şi nu se va îmbogăţi din cerşit. V-o spun din experienţă. Eu însumi am cerşit, cam prin toate ţările Europei. Cândva. Ca să nu mor de foame. Şi nu mi-e deloc ruşine să spun lucrurile acestea, lucruri pe care le spun tocmai pentru ca să stea ca mărturie a dezonoarei ce acoperă obrazul Naţiunii în faţa realităţii că nu a ştiut şi nu ştie să-şi onoreze adevăratele valori.
Cerşitul deci nu îmbogăţeşte pe nimeni. Din cerşit doar îţi hârâi zilele. Acei ţigani despre care se spune că sunt milionari în euro, şi cu palate în România, sunt prezentaţi ca fiind ţiganii ce au cerşit, cerşesc mai ştiu eu pe unde, prin confuzie voită (a manipulatorilor opiniei publice) cu ţiganii care fac parte din aristocraţia etniei rrome din România (şi nu e acuma motiv să judec eu, pentru a vedea de ce sunt bogaţi acei reprezentanţi ai aristocraţiei ţiganilor din România). Acolo unde sunt ţigani bogaţi şi foarte bogaţi ce declară că s-au îmbogăţit din cerşit, aceasta nu e decât o mascare a îmbogăţirii pe căi necurate, oricum, destul de puţin tangente cerşetorismului. Căci sunt, într-adevăr, diverse grupuri, grupări interlope ce s-au îmbogăţit, se îmbogăţesc atât în România, cât şi în străinătate. Grupuri şi grupări interlope nu neapărat pur ţigăneşti, ci este vorba aici de un complex în care, deşi rasismul este promovat pe scară largă în România, de către diverse structuri politice, aceleaşi structuri politice sunt deloc rasiste când e vorba de mafiotism la nivel de care o anume pătură de la nivelul etniei rrome, are rolul ei.
Prejudecata ce rezidă în formula (ţigani) “cerşetori, dar milionari în euro, cu palate în România”, se explică prin mecanismul pe care şi l-a dezvoltat aşazisa BOR, în scopul de a monopoliza calităţile oamenilor de a fi altruişti (ca să elimine, astfel, concurenţa cerşetorilor nu neapărat ţigani – dar ţigani, în mare parte). Prin intermediul a jumătăţi de adevăruri, ca de exemplu: palatele de la Strehaia, la care este dată deoparte cealaltă jumătate a adevărului, anume că: ţiganii cu palate la Strehaia s-au îmbogăţit în mod legal, oricum, legal în modurile cu nimic diverse de capitalismul prin care o puzderie de români, şi ei, la rândul lor, şi-au ridicat vile o grămadă – aşadar, iată cum de la “ţiganul acela şi acela” s-a ajuns la a se spune “(toţi) ţiganii” (au devenit deja milionari din cerşit – nu le mai daţi bani, dacă aveţi de dat! Veniţi cu banii la noi, că noi aşa şi pe dincolo!…)
Există undeva la periferia Galaţiului o comunitate de ţigani ce şi-au construit nişte palate cu acoperişurile toate învelite în tablă galben-aurie. Înainte de a ajunge la locul despre care vorbesc, există un tronson de teren ceva mai înalt, de unde, în jos, dacă este zi cu soare, vezi strălucind o întindere de turnuri şi turneţe ce dau impresia că te afli în peisajul unei poveşti cu împăraţi şi palate de aur. Nu creadă cineva că ţiganii aceia sunt hoţi şi mai ştiu eu ce. Se spune că s-au îmbogăţit făcând afaceri cu tablă (sau fier – nu-mi mai aduc bine aminte). Unde ar plana bănuiala că aceste afaceri ar fi fost multe dintre ele şi ilegale. Lucru destul de posibili, dar asta e o chestie ce ţine de o problematică, mai degrabă, a României în general, latura legalităţii/infracţionalităţii, care ar fi absurd să o imputăm tuturor ţiganilor din România, cât, mai degrabă, această problematică este de imputat guvernelor României ce nu au ştiut, nu ştiu, sau: nu au vrut, nu vor să gestioneze cum trebuie legislaţia ţării de maniera în care să nu mai existe, să fie diminuate neconformităţile cu o normalitate mai de dorit.
Portiţa aceasta de scăpare, prin care adevăraţii duşmani ai românilor caută ţapi ispăşitori, sau prin care vin substituite Adevăruri, cu (doar) arătări ale Efectelor (ignorându-se Cauzele acelor Efecte) se înţelege că reprezintă lucrul cu atât de facil de realizat, cu cât avem de a face astăzi cu nişte clase parazitare deficiente din punctul de vedere al intelectului şi-al moralităţii (deşi această aşazis elită a Ţării exhibă pretenţii, cică, spirituale înalte). Papagali, de fapt – aspect vizavi de care n-aş pune mâna în foc pentru adevărul că ăştia, în degenerarea lor, chiar nu obsearvă cât de ridicoli sunt. Drogurile, obsesiile sexuale, ambiţiile de toate felurile, i-au orbit iremediabil, încât ei nu vor fi capabili niciodată să înţeleagă vorbele Ecleziastului care spunea:
-   Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat…

Nicolae Chiperi comenteaza:
sa stii Nicolae ,..ca te-am crezut,pupincuristul lui d-l Rosca la inceput,...de asta te-am lasat in drumul tau,...dar batrinul Toma,..a trecut prin multe si el,..de asta si cunoaste,..pentru ca citeste mereu , mari personalitati,..si are vocatia scrisului,..cum le am eu cu suruburile,..si tu cu pictura pe sticla, o adevarata arta,...Tomica al nostru,daca ne face onoarea sa accepte,...Tudore,.este bun de strateg,..facerea unei politici,...unde natiunea romana are de cistigat>>!!!acestea sint adevarate modele de urmat,..TUDOR,..TOMA,..COJOCARU,..TARHON,.s.a

duminică, 2 septembrie 2012

Exorcizarea


Exorcismul

 

Toți știm ce este exorcismul, dar am să repet – o practică magică/ mistică de a scoate diavolul din trupul unui semen sau auto-exorcism , din trupul propriu. Regretele, reproșurile, tot ce ține de  păcate mai vechi și mai noi se „rezolvă” prin exorcism – flagelare, autoflagelare, tortură fizică și psihică, etc.

După 24 de ani, cât a domnit megalomanul Ceaușescu, la care se adaugă  alți 20 de dictatură colectivă și apoi unipersonală, dejistă, populația României, iar aici includ absolut întreaga populație, indiferent de etnie, a suportat într-o tăcere aproape totală jugul umilinței pe care unii l-au adoptat cu entuziasm, alții cu resemnare. După 1989, societatea românească s-a împărțit în – foști comuniști deveniți anticomuniști, adică oportuniști, foști securiști sau securiști reactivați, unii îmbogățiți, foști anticomuniști care s-au simțit marginalizați și dezamăgiți, nostalgici ceaușiști, nostalgici legionari, ș.a. Iliescu s-a folosit cu îndemânare  de această dezbinare nefericită, a adus și jertfe, începând cu 22 decembrie 1989, apoi, mineriadele, care nu trebuie uitate, a urmat un Emil fără vlagă, o marionetă nu se știe a cui, apoi a venit Năstase cu micile/mari furtișaguri, ca prim-ministru și realmente câștigător  al alegerilor prezidențiale, fiind  „păcălit” de  jucătorul Băsescu, apoi mult contestatul Băsescu, care a devenit acum ținta celor mai fanteziste acuze, singurul președinte cu oarecare dorință de a opri corupția, însă total inconsecvent și vorbăreț  peste poate. Norocul său este încă  sprijinul din Vest, care nu dorește un haos favorabil infiltrării Rusiei, ca și incompetența „tinerilor” V. Ponta și Crin A.

Niciodată nu a fost mai crâncenă lupta pentru scaunul prezidențial, parlamentar, cum este acum. Principala acuză nu este corupția, deși corupția este cauza tuturor relelor, ci  apartenența la comunism, la Securitate, când , de fapt PCR a numărat peste 3 milioane și jumătate de membri, numărul activiștilor de partid și securiștilor fiind în 1989 greu de apreciat, dar nu greșesc dacă vorbesc de peste 100.000., cred că mai mult.

Ceea ce se uită este că FĂRĂ  TRĂDAREA SECURITĂȚII,  Ceaușescu ar fi murit liniștit în scaun și nu se știe ce mai urma. Puteau ieși un milion de oameni, fără Securitate nu ieșea nimic, în afară de arestări masive după calmarea spiritelor. Desigur, situația externă nu era favorabilă lui Ceaușescu, dar  povestea se lungea. Acum vin și mă explic – ne este rușine să recunoaștem că în afară de câțiva dizidenți, unii fugiți în Vest, noi am acceptat dictatura comunistă, ca și alte popoare din „lagărul socialist”. Ar trebui să se  șteargă la gură de rahatul pe  care îl mănâncă băieții și fetele de la Antena 3 și mulți vocaliști de pe stradă. Să încerce o exorcizare. Toți trebuie să trecem prin exorcizare. Atunci vom începe să întrăm într-o atmosferă respirabilă.

BORIS MARIAN

pulsul in virtual: 3 septembrie


3 sept.


Nicolae Chiperi  in loc sa ne unim, egoul fiecaruia a urcat in copaci... idiotul de Romeo vrea sa fie apolitic intr-o tara distrusa politic! nu stiu de ce sint oamenii asa de cretini, parca sintem blestemati…

Tabara Marian
Pornind de la ideea ca suntem cea mai inteligenta si creativa natie de pe terra, sau MARIA cum era pamantul numit in antichitate, convoc toti ION i (IONUL fiind particula care a lovit MARIA si a rezultat EVA- viata) sa facem o analiza cam ce s-ar intampla daca noi, romanii, cu inima deschisa ne-am cauta o alta cale si am creea un pol de bine care pur si simplu ar anula raul. ganditi-va totusi ca din natia noastra cel mult 10% mai este capabila sa gandeasca si totusi suntem pe primul loc la INVENTICA LA GENEVA, LA NASA, LA MICROSOFT . Sa-i cautam pe cei mai buni dintre noi sa-i promovam si sa facem o alta tara.

arcadia
Generația asta trăiește cu picioarele pe pământ și cu restul organismului pe Facebook.

Gheorghe Giovanni Ţeavă
 Suntem în pragul unor mari schimbări şi dacă nu vom pricepe din timp unde se va ajunge, o să „pierdem trenul” !
... poporul nu a făcut niciodată Istoria ... a fost doar folosit pentru scenarii pregătite de elite ! Neputinţa românilor de a realiza o Mare Schimbare se datorează lipsei unei astfel de elite, capabilă să contracareze elitele altora şi ghiolbanii noştri ! Astfel de elite au existat în 1848-56 şi 1914-18 şi au ştiut să profite de „turbulenţele” acelor ani. Nu acelaşi lucru s-a petrecut în 1936-45, ca să nu mai vorbim de 1989-2012. În vreme ce alţii îi au azi pe J.Fresco, P.Joseph, N.Chomsky, B.Grillo, G.Strada, etc., noi îi avem doar pe cei ce urlă „huo x”, sau „huo y”, sau se pun liniştiţi în căruţa lui Soros !?
Dacă nu se ţine cont de o NOUĂ VIZIUNE asupra Lumii, este foarte dificil să ai IDEILE CLARE !!! Oamenilor trebuie să li se „spună” altceva decât li se spune. Dacă o să vorbim în continuare de : clasa medie, capital, profit, partide istorice, ideologii „fumate”, autostrăzi etc., nu ajungem nicăieri !!!
Să spunem poporului ADEVĂRUL CRUNT ÎN FAŢĂ: nu voi faceţi istoria , ci elita, iar grija voastră trebuie să fie aceea de a avea garanţii că „elita voastră” nu-şi va face de cap !!! Păi, nu asta rezultă din bazarea NOII PARADIGME pe ... COMPETENŢĂ ??? Iată un exemplu de „luptă antisistem” !!! Până nu se vor defini bine nişte Principii şi Obiective în această direcţie, pierdem cu toţii timp de pomană, în a da atenţie diverşilor pulifrici gata (de exemplu) să manifesteze în piaţă împotriva DETALIILOR SISTEMULUI şi niciodată împotriva FUNDAMENTELOR acestuia, împotriva EFECTELOR şi niciodată împotriva ... CAUZELOR !!!

Ioan Rosca nu si-a facut loc in constiinta
colectiva a contestatiei importanta decisiva a formarii unui astfel de nucleu
si de aceea nu demareaza procesul. Sintem insularizati si deturnati pe tot
felul de piste moarte, incit sa nu punem saminta din care ar putea iesi recolta
dorita. Sintem vesnic grabiti spre nicaieri. Impinsi sa culegem continuu amagiri
de pe un ogor toxic, pe care nu am sadit nici prasit.

Radu-Mihail Giurgiteanu
De ce nu se formeaza un nucleu de oameni de valoare care sa puna bazele unei miscari reformatoare?
1) NU AU OBIECT. Lipseste o viziune acceptabila. Ideologiile curente sunt depasite, compromise sau necunoscute.
2) SUNT F PUTINI. Societatea contemporana nu incurajeaza astfel de oameni: respect 0, bani 0, sustinere 0.
3) NU SE INTALNESC
3.1) SUNT DISIPATI. Sunt mii de grupuri, forumuri etc.
3.2) SUNT DESINCRONIZATI. Unii comenteaza inainte de job, altii la cafea la job, altii in pauza de pranz, altii dupa program, altii dupa ce culca copiii, altii noaptea.
3.3) SUNT INGROPATI IN MACULATURA. Comentariile lor sunt ascunse de mii de linkuri, filmulete, caricaturi, poze, bancuri, reclame si alte materiale nerelevante.
4) NU AU TIMP. Au joburi, copii, credite etc.
5) SUNT DEZAMAGITI. De postaci platiti, de ignoranta, de preferinta pentru divertisment etc
6) SUNT DESCURAJATI. Ironii, atac la persoana, intimidari, bascalie, de logica stramba etc.
7) SUNT NEINFORMATI
7.1) MEDIA DETURNEAZA. Media urmareste audiente nu informare.
7.2) INFORMATIE NEPOPULARIZATA. Informatia stiintifica exista, dar este dificil de gasit si de asimilat pentru un nespecialist.
8) SUNT VULNERABILI. Fie sunt saraci si asfel usor de convins, fie au o bruma de ceva si se tem de bete in roate. Copii de milionari nu avem.

Cristi Gheara
Cand vrei numai drepturi si te dai lovit la obligatii se numeste pomanagism. Am devenit tara lui"da si mie"sau "ce-mi iese", de aia ne ies ochii de foame (figurat vorbind). E usor sa critici cand nu vrei sa participi cu nimic la fapte.

Revolutia Islandeza. Presa europeana si cea romaneasca nu ne-au spus nimic!!!



Am primit pe mail un rezumat al unui articol apărut în Spania, despre veritabila revoluție din Islanda. La știri bineințeles că nu a ”transpirat” nimic, căci nu se dorește ca modelul islandez să se propage.
În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic!
O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul lor? Iata pe scurt istoria evenimentelor:

- 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.
- 2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc.
- Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze ar fi urmar sa o plateasca lunar, pentru următorii 15 ani la, 5,5% interese.
- 2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul. La referendumul organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.
- Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toti bancherii implicati pleaca din ţară.
- În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.
- Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională isi începe activitatea în februarie 2011 si prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului facute in urma a numeroase reuniuni din întreaga ţară.
Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este o scurtă istorie a Revoluţiei Islanda:
- demisia guvernului în bloc;
- naţionalizarea băncilor;
- un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice;
- închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimente la televizor? Bineînţeles că nu...
Islandezii au fost în măsură să dea o lecţie intregii Europe, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.
Sursa: rapcea.ro

sâmbătă, 1 septembrie 2012

pulsul in virtual: 1 septembrie



Tiberiu Chirila
Daca o miscare este anti-sistem, automat trebuie sa ofere o alternativa, altfel nu are sens. O alternativa reprezinta un nou mod de a aborda lucrurile, un mod ce poate rezolva problemele vechiului sistem. Asta impune si un nou set de valori. Revolutiile de pana acum fost niste revolutii ale sangelui, duse cu pretul vietii impotriva cuiva. Eu vreau o revolutie a gandului dusa pe cale pasnica pentru ceva. Un om poate fi corupt sau santajat, insa o idee este incoruptibila.Un om poate fi omorat, insa o idee este nemuritoare.

Ioan Rosca
Fac precizarea ca daca as mai dori sa ma implic in arena, nu as mai avea incredere decit intr-o miscare cu initiativa distribuita, in care nimeni nu e de neinlocuit, nu exista un personaj central de care sa depinda totul, ci este pusa la punct o retea crescatoare de persoane de buna calitate care se respecta si completeaza, colaboreaza creativ in baza unui proiect coerent care impune logica organizarii, astfel incit sa existe solutii de schimb pentru orice defectiune, inclusiv in cazul in care un co-lider e doborit, renunta sau tradeaza. Numai daca as vedea ca sintem suficient de multi m-as inhama la a ridica bolovanul. Impreuna cu colegi de cauza care sa ma trateze ca frate. Nu simt nevoia nici de sefi care sa ma lumineze, nici de subalterni care sa ma asculte ci de coechipieri cit mai valorosi posibili.
Adevarul e ca nu avem explicatii cit de cit plauzibile pentru prabusirea colosului concentrationar comunist. Tezele vehiculate de banalisti si propagandisti, cum ar fi aceea ca popoarele subjugate si-au amintit fulgerator de nevoia de libertate (dupa decenii de domesticire), sau ca economia comunista nu mai rezista (ca si cum tarile respective, trecute la capitalism, ar evita acum revolutiile pentru ca ar duce-o mai bine) sau ca serviciile secrete occidentale au dinamitat lagarul, sau ca securicomunistii si-au planuit privatizarea- sint ridicole, daca nu chiar suspecte. Fenomenul geopolitic atit de miserios pe care l-am trait (observat, suportat) devine insa firesc, logic, usor explicabil, daca admitem o ipoteza greu de verificat, pe care sintem continuu indemnati sa o respingem, ca "teorie a conspiratiei". Si anume ca, in spatele puterilor vizibile, aflate in confruntare sau colaborare controlata , se afla o megaputere oculta, care dirijeaza conducatorii natiunilor, din spatele scenei si face ingineria istoriei. Astfel se poate intelege cum de a putut ceda atita teren, fara lupta, monstrul kagebist. Daca lideri din URSS, SUA, Europa, asculta de o comanda unica, centrala sau distribuita, atunci e posibil ca sa asistam la rasturnari de situatie, inexplicabile in cadrul realitatilor aparente.

Adrian Pop
Oamenii sunt vulnerabili, pentru ca dorm in proportie de 99,99..99 %....

Gilbert Dragos Dumitru
E simplu si usor sa ne uitam la Ei ce fac. Nimic mai simplu si mai usor. Tot timpul vom avea ce vedea sau de ce ne vaicari. Pentru ca Ei actioneaza. Noi insa nu. Si singurul lucru pe care trebuie sa il facem este sa ne unim pe baza unor principii simple si usor de inteles.

anoniM2
S-a adus de nenumarate ori aspectul "organizatiilor oculte", din care ar face parte tot felul de piese ale jocului, in frunte cu TB. Ca membru al unui astfel de ordin, si cu o mica dar rezonabila experienta si cumul de functii (la nivel de organizatie de baza, sa zicem) lucrurile mi se par mult mai simple. Cand avem un ordin al carui membri se considera mai in gluma (mai in serios!) etilisti; cand avem un ordin al carui membri nu se sfiesc sa se ia parte in parte si sa-si dea "lovituri de stat" in mod constant (vezi ultima scoatere pe linie moarta a lui CV de la BZ - un traseist de vaza, atat politic cat si cu buletinul); cand avem un ordin la care IQ-ul mediu (incluzand meveii') bate spre doua cifre si nu e compensat decat de gustul de putere (care o fi ca nu stiu, ca nu-i mare diferenta intre ei si un presedinte de asociatie de bloc) si de frustrarile de familisti ratati pe care le au, de la etajul trei in sus, cam toti (ca altfel nu-si permiteau sa aloce atata timp); si in fine, cand apartenenta la ordin, insigna de la rever, paramentele si balurile si cuvantarile sforaitoare nu sunt decat niste triste surogate pt deficienta in anumite organe. Nu e mai simplu atunci sa presupunem ca varianta scurta - o mana de oameni pt care puterea e scopul, se bat pe burta pt scop "no matter the costs", strict intru atingerea intereselor meschine care din pacate nu sar de derivate si multiplicate de - casa, masina, dusmanii, functia - e cea corecta, decat sa ne imaginam scenarii care mai de care mai apocaliptice? Nu de alta, dar nici prin ograzile altora nu-i mai roz, ce-i drept acolo se joaca biliard in loc de tras la masea, dar asta probabil tine de cultura locala.

Zona de Foc
Devine cu adevarat puternic cel care nu are nimic de pierdut

Adrian Didovici
Reproducerea și supraviețuirea sunt singurele cerințe ale corpului, depinde de fiecare dacă vrea sau nu să țină cont de ele. Celalalte dorințe ale tale ți-au fost implementate de către societatea în care ai crescut, însă tu hotărăști ce anume vrei mai departe. Odată ce îți pui speranțele și încrederea într-o autoritate religioasa, în vreun sfânt, maestru sau alt guru, atunci vei rămâne blocat în matrița lui. Vei fi de mâna a doua, un fals, iar ceea ce vrea el devine ceea ce vrei tu. Cel mai important lucru e : Ce anume vrei (TU)?

Danut Belu
Un om calatoreste pe drumul fericirii... si gaseste un suflet... si spune in gand : "n-am nevoie de tine frate, eu am RATIUNE!" ... mai incolo gaseste o lacrima de roua si o picatura de poezie... si la fel se leapada de sublim, de frumos... afirmand ca are RATIUNE si ii ajunge... spre sfarsitul drumului gaseste DEMINITATE, IUBIRE, VESNICIE, MANTUIRE... si spre mirarea noastra ... iarasi afirma sus si tare: "nu-mi trebuie mie aceste fleacuri, eu am RATIUNE... sunt supra-om..."  Acesta este omul recent... pune accent exclusiv pe RATIUNE (divinizand ratiunea si intelectul) , insa din pacate fara Credinta, fara Dumnezeu (ne spune Petre Tutea) omul devine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri...

Codruta Terbea
doresc o uniune europeana nu fondata pe baze economice cu scopul de a hegemoniza pe cei slabi, care sa respecte biodiversitatea si cultura fiecarui stat, care sa nu impuna celorlalti ce e just in materie de legi si e nu e, care nu uniformizeaza si standardizeaza totul doar pentru a impune mai bine ce trebuie consumat si mai ales ce trebuie sa dispara... state ca al nostru au in jurul lor un lat din ce in ce mai strans de catre parghiile economice si legislative administrate de FMI prin marile puteri care au fost un fel de miraj pentru cei multi, un vis din care ne vom trezi (daca) gata legati.. .pentru foarte mult timp

Iulian Dumitrascu
Nu suntem sănătoşi la cap! Nu mai e timp să se trezească nimeni: ori te mişti acum ori mori.

Iulian Pavel
Erori, greseli.. unii invata, unii, nu noi?

Koles Attila
Da, avem un dezastru in urma celor 256 si ceilalti citeva mii de asa zisi ,,OAMENI DE AFACERI " crescuti timp de 22 de ani si eruditi ai unei generatii provenite din spalarea pe creier timp de 50 de ani prin comunism, Ne imbatam cu apa rece si spunem ca ei sint de vina. nu, vinovatii principali sintem noi pentru ca i-am lasat, ii lasam si ii crestem. politica lor e banul si puterea, putere prin care cistiga tot bani, omul la ei nu conteaza.  tin sa va anunt ca urmatoarea etapa apoliticii romanestii va fii reinventarea sclaviei moderne, da, o sclavie in care nu mai conteaza ce om esti, o sclavie in care conteaza cit de bine te descurci  in ,, AFACERI " , da, ei au ajuns atit de puternici in 22 de ani incit nu mai pot fii doboriti, ne imbatam cu apa rece atunci cind gindim ca lepra comunista mai poate fii vindecata, ea a intrat in gene si la stranepotii nostri. Deci va mai spun odata: ei sint vinovati, dar cel mai vinovati sintem noi, care, de fiecare data am iertat , ne-am uitat la ceea ce fac si am zis ca las', ca poate urmatorii vor fii mai buni... Ei sintem niste fraieri.

O lume in deriva


sursa: trenduri economice


De multe ori îmi vine să mă întreb încotro se îndreaptă civilizaţia, cât vor mai funcţiona iluziile actuale şi care vor fi fundaţiile pe care se vor ridica noile lumi. Într-adevăr, sunt întrebări mari, atât de mari încât cred că aş putea fi acuzat cu uşurinţă de răspândire de idei bombastice.

Se întâmpla acum câţiva ani când, în drumul spre Xativa (sper să nu mă înşel), am fost oprit de o coloană gălăgioasă de tractoare şi animale. Era un grup de fermieri care protestau împotriva lipsei de reacţie a autorităţilor locale la problemele generate de încălzirea globală. Mai precis, lipsa apei şi imposibilitatea găsirii unei soluţii la această problemă i-au scos pe fermieri la protest. Din câte am înţeles, într-o campanie electorală un politician a promis demararea unui program de desalinizare a apei mării; probabil individul a fost ales, dar soluţia sa minune în mod sigur nu a fost pusă în aplicare.

Mi-am amintit acest episod în momentul în care am auzit vorbindu-se la Davos despre problema apei, mai precis despre noua criză a apei dulci. Poate că pentru unii ca noi, înconjuraţi de o mulţime de surse de apă, problema poate părea falsă. Evident nu e, iar datele pe care vi le voi enumera în continuare vă vor face să priviţi acest subiect cu alţi ochi.

Aproximativ 97.5% din apa existentă pe Terra este apă sărată. Apa dulce reprezintă numai 2.5%, iar mare parte din ea nu poate fi utilizată deoarece se află "stocată" la cei doi poli, sub formă de gheaţă. Goldman Sachs estimează că cererea de apă se dublează la fiecare douăzeci de ani, pe fondul creşterii populaţiei. Deja lipsa apei este resimţită acut de unele ţări emergente precum China şi India. În China apa reprezintă o dublă problemă: dacă unele zone sunt afectate de inundaţii, anumite aglomerări urbane suferă puternic din cauza lipsei apei. În India agricultorii folosesc pentru irigaţii apa din pânza freatică. Conform unor calcule ale Băncii Mondiale, din cauza acestui comportament, India va rămâne fără marea majoritate a surselor de apă până în anul 2050. O perspectivă destul de sumbră, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care au în mână frâiele "celei mai mari democraţii".

Dacă este să ne luăm după dinamica actuală, se pare că în viitorul apropiat cererea din ce în ce mai mare de apă din partea industriei şi a populaţiei va afecta agricultura. Sună destul de sumbru, nu-i aşa? Este de-a dreptul hilar că vorbim despre o posibilă criză a unei resurse care practic nu se consumă. Cu toate acestea, viitorul apropiat se pare că ne va rezerva probleme serioase!

Soluţii există şi ţin de ceea ce va deveni leitmotivul perioadei următoare: optimizarea. Veniţi dinspre o lume a consumului cu orice preţ, va trebui să ne adaptăm unui alt mod de viaţă. Economisirea va deveni nu o obişnuinţă, ci o necesitate. Iar aici nu este vorba numai de apă, ci de totalitatea resurselor.

vineri, 31 august 2012

pulsul in virtual: 31 august


31 AUGUST
Petru Creția
Omul mediocru e lipsit de noblețea vreunei dăruiri sau generozități, el își trăiește viața într-un chip meschin, neînsuflețit de nici un avânt. Meschine sunt și visele lui. Nu este în stare să fie măcar cu adevărat avar sau cu adevărat laș. Nu e nici măcar foarte prost și nu e niciodată un ticălos în toată legea. Și, pe de altă parte, se uită uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el și îi judecă în numele unor principii înguste, cel mai adesea niște triste prejudecăți, socotite de el, cu o îndărătnicie obtuză, drept infailibile. Vede necumpătare, nechibzuință, necugetare în orice act care trece de strâmtele hotare ale vieții și ale minții sale, iar marile pasiuni și marile pierzanii îl înspăimântă ca niște furtuni. În fața marilor idei, la care de fapt nu are acces, stă uneori perplex, dar cel mai adesea incredul și mefient, dacă nu chiar indignat. Iar când ceva din excelența lumii îi trezește totuși interesul sau curiozitatea, omul mediocru vrea să participe și el cumva, dar fără efort și fără risc, de la locul lui căldicel. De acolo poate să riște prin procură, asistând la performanțele vedetelor, ale atleților, ale golgheterilor și ale eroilor în general. Cu grijă să nu-l tragă vreun curent, să nu-și provoace vreo indigestie, să nu-și depășească bugetul bine socotit, să nu cumva să-i intre în casă și în viață insolitul și neliniștitorul. Dacă ar bate Dumnezeu la ușa lui, s-ar teme să-i deschidă...

Adrian Pop
Sa devenim ca albinele care zboara din floare in floare adunand nectarul din care face miere, sa devenim capabili sa luam tot ce este mai bun de la fiecare, pentru a reconstrui din temelii Romania ...si de ce nu, sa ajutam la renasterea intregii societati umane.

I.R.
Este inadmisibil sa permitem interzicerea ideilor care nu convin parazitilor nostri. Este foarte grav ca patriotismul sa fie penalizat, ca un partid sa fie haituit si interzis, numai pentru ca asa se da ordin.
Daca nu reactionati atunci cind politia politica securicomunista loveste o formatiune suparatoare pentru ea, sa nu va plingeti cind va va veni rindul.

Pena Nicolae
 Elementele care compun SISTEMUL sunt: INSTITUTII, OAMENI, REGULI. INSTITUTIILE le infiintezi dupa necesitati, OAMENII ii angajezi dupa pregatire, REGULILE... AICI ESTE HIBA ROMANIEI... LEGE ( DEX ) - ACT NORMATIV ... Adica REGULA care reglementeaza NORMALUL. O lege care nu reglementeaza normalul NU ESTE LEGE fiindca ea poate fi incalcata de toti indivizii societatii obisnuiti cu NORMALUL. Si astfel apare CORUPTIA, care este definita de catre DEX ca fiind ABATERE DE LA DATORIE, DE LA MORALITATE. Refuzul celor care elaboreaza legi tampite (ca si ei!) de a modifica regula respectiva, in asa fel incat ea sa reglementeze normalul, genereaza SANTAJUL. ASTFEL, LEGEA IDIOATA VICIAZA JUSTITIA, CA SI INTREAGA SOCIETATE. TOTUL PORNESTE DE LA REGULI. TREBUIE DENUNTAT SISTEMUL.

Adrian Didovici
Ati observat? Noi, romanii, nu suntem o populatie in crescendo. Noi nu ocupam fiecare treapta a scarii sociale. Acum cativa ani mi-am dat seama cat de putini suntem cei care ne recunoastem intre noi. Din haine, din privire, din politete, din inteligenta, din incaltaminte, din masina, din mesajul de pe tricou sau geanta, din stickerul de pe laptop, din soneria telefonului, din cartea de pe masa, din felul in care mancam, dintr-o detasare aproape obligata de restul. Dupa atatia ani in care ocupatia m-a obligat sa fiu atent la asta va pot spune un crunt adevar. Suntem putini si suntem distrusi. Ne stim. Suntem cei care citim macar laureatii Nobel. Suntem cei care ne miram, in sala de cinema, cat de putini ne uitam la un film bun. Suntem cei care ne anuntam ca a aparut un documentar interesant. Suntem cei care ne alegem cu grija muzica din masina. Suntem cei care nu ne imbracam ca acum zeci de ani. Suntem cei care mancam in locuri civilizate. Suntem cei care vorbim corect romaneste. Suntem cei care mergem la festivaluri, de muzica, de teatru, culinare. Suntem cei care, din cand in cand, aderam la cauze nobile si nerambursabile. Dar suntem si cei putini. Suntem si cei deranjati de nunta care blocheaza strada, de semnele obscene facute din spatele parbrizelor cu multe cruci, de urletele vecinilor, fie ei de bloc sau de terasa. Suntem cei nereprezentati politic. Suntem cei care tac stingheriti in parc, langa familia numeroasa si mult prea vocala imbracata in maieu. Suntem cei umiliti de functionarii cu al caror ton nu suntem obisnuiti. Suntem cei care muncim sub presiuni mult prea mari. Suntem cei extenuati pentru ca ne incapatanam sa ne dorim sa traim normal. Suntem cei violati vizual de culorile blocurilor si afisele lipite stramb. Suntem cei pe care ultimii saptezeci de ani i-au facut neincrezatori in copii, iubire, bunatate, echilibru. Suntem cei pe care viitorii cincizeci de ani ii ameninta cu extinctia. Nu. Noi nu suntem o populatie in crescendo, poate, daca nu ne recunoastem la timp, doar in degrade.

joi, 30 august 2012

pulsul in virtual: 30 august



Alexandrinna Aianis clasa politica trebuie schimbata in intregime, dar alesul care va urma trebuie sa fie puternic si foarte sustinut de popor, de NOI, trebuie sa facem zid in jurul lui sa il protejam, ca sa poata da peste cap intelegerile cu strainii care ne-au ingenunchiat cu sprijinul acestor tradatori. Daca scapam de tradatori si alegem reprezentantul potrivit, vom putea spune ca Dumnezeu ne iubeste!

Octavian Lupu
Nu este o ruşine să înveţi, chiar dacă vârsta este înaintată, dar este lipsită de scuze nepăsarea în faţa răului şi inerţia în a merge pe o cale ce se dovedeşte a fi greşită.

Valentin Roman
Români! ...staţi cu braţele încrucişate şi priviţi cum ţara voastră este distrusă şi poporul vostru este îngenuncheat de o ''şleahtă'' de hoţi şi criminali. Care sunt valorile voastre, chiar v-a murit şi ultimul dram de speranţă?. România este doar un nume, nici măcar nu mai este un stat, este doar o grupare de oameni osândiţi să fie încarceraţi în aceeaşi închisoare. Trebuie schimbat sistemul acesta bolnav care duce România spre un dezastru clar, cât mai curând. Să arătăm lumii întregi că încă mai traim, să nu ne mai plecăm în faţa nimănui ...să avem coloană vertebrală în faţa tuturor ca să nu mai fim luaţi "peste picior" ...Suntem milioane şi ne-am săturat. Suntem şcoliţi, articulaţi, necompromişi, tineri şi plini de încredere şi speranţă. Nu putem rămâne la nesfârşit martorii muţi şi dezabuzaţi ai propriului nostru destin, confiscat de negustorii de voturi şi conştiinţe. Cei care în ziua de azi se mulţumesc cu puţin, cu puţin vor rămâne. România are nevoie de fiecare dintre noi, de cunoştintele noastre, de ideile noastre, de eforturile noastre. Statul deoparte nu aduce decat guverne stupide. Să ne asumăm ideea că fără ei este mai bine. Pentru că altfel, România nu va mai avea viitor.

FELICIA MUNTEANU
Dumnezeu salvează intotdeauna in mod tainic sufletele care Il iubesc şi Il caută.
Fiecare este o carămidă din marea construcţie a lui Dumnezeu şi fiecare din noi avem locul nostru.  E timpul unei noi lumi iar România are un rol important în acestă trezire planetară pentru că şi-a păstrat credinţa. Cei treji trebuie sa-i trezeasca si pe cei ce inca asteapta sa fie treziti.Realitatea ne dovedeste ca am devenit musafiri in propria tara, ca am dat binete strainilor, dar le-am dat masa si patul si acum le dam si casa si pamantul si noi ne ducem in strada. Necazul e ca ne-au dat afara chiar cei ce ar fi trebuit sa ne apere si sa ne iubesca.
Am intalnit oameni buni, oameni rai si oameni neutri, oameni care iubesc oamenii, oameni care urasc oamenii si oameni carora le sunt indiferenti oamenii.
Am intalnit oameni care sug seva vietii celor pe care ii intalnesc. Am intalnit oameni care sfasie tot ceea ce le iese in cale, dar si oameni fricosi si fara forta de lupta. Am intalnit tot felul de oameni, dar stiu ca absolut toti au sansa sa devina speciali, de obtiunea lor de viata depinde de modul in care se raporteaza la Dumnezeu, la oameni, la raportul lor cu lumea si cu ei insisi.
Ce le pot spune celor ce mai orbecaie inca decat ca sunt departe de ei insisi, de puterea sufletului lor, de adevar si lumina. Cautarea nu este usoara, cere efort si multa intelepciune, dar e singura sansa de a deveni pace, armonie si implinire. Sunt multi cei ce cauta demult si nu au gasit nimic pentru ca privesc doar in afara. Sufletul lor cauta, cauta dar nu gaseste pentru ca filozofia de viata le este: priveste, judeca, intelege, dar mergi mai departe la fel.
Viata este mai mult decat contemplatie, este cautare interioara continua, autocunoastere si autotransformare prin constientizare a puterii divine din launtrul fiintei.Omul este o fiinta cu puteri nelimitate pe care nu le poate exprima decat atunci cand isi depaseste limitele si se apropie de lumina din launtrul lui. Cautarea il ajuta sa isi depaseasca limitele, sa se apropie de sine, sa se cunoasca si sa se transforme pe sine, pentru a primi mai multa lumina, pe care sa o dea mai departe.
Daca cei ce cauta lumina au gasit-o deja, este posibil ca lumea sa se schimbe mai repede. Dar daca in lume traiesc atat de multe tipuri de oameni si ei nu se inteleg unii pe altiii, nu se recunosc si nu se sprijina unii pe altii, ci doar ridica ziduri, societate nu se poate transforma in una mai buna.
Raul nu poate fi inlaturat decat prin modificare fundamentala a principiilor de viata.
Oamenii cultivati si oamenii speciali, impreuna, sunt sarea vietii si puterea pamintului,ei impreuna vor transforma lumea pentru ca sunt stalpii pe care divinitatea ii are pe pamant. Ei pot mult mai mult decat stiu, ei sunt cele doua forte care, prin compunere, dau o rezultanta extraordinara care se numeste puterea extraordinara de manifestare a divinului din om.
Eradicarea raului nu e posibila altfel decit prin suferinta.Raul nu abdica de buna voie, el lupta sa ramina sa traiasca, sa distruga, dar forta lui e slabita de puterea celor ce nu cred in intuneric.