Dumnezeu disprețuit

Dumnezeu disprețuit


Sunt negrul urmărit de Ku-Klux-Klan,
În chiotele unor credincioși băuți,
Sunt khmerul sfâșiat de roșii crunți,
Ideologia lor de șobolani,
Sunt omul programat în Mein Kampf,
Care-a umplut și gropi și crematorii,
O, Doamne, câți vor fi urmăritorii
Nevinovaților pe-acest pământ bolnav.
Iar un imberb mai crede, Dumnezeu
Ar mai veni pe Internet pentru batjocuri,
Că are nasul coroiat, că poartă smocuri,
Poetul e batjocorit, va fi mereu.

Boris MARIAN

Utopia

by Cezar I Mocanu on 24/02/2012 ·  · in Politică Domestică

Şi dacă… Dacă am renunţa total la politică? Politica nu e bună, dă doar impresia de a fi. Idealurile politice ale unui partid privesc doar o parte din cetăţeni, uneori majoritatea. Nu este suficient. Jumătate plus unul înseamnă că jumătate minus unul vor trăi obligaţi să înghită ceea ce nu-şi doresc, ceea ce nu-i reprezintă. Teoria majorităţii nu face decât să dezbine, politica stârneşte patimi şi ambiţii personale. Oamenii orbiţi de dorinţa puterii mint, calcă pe suflete şi sunt capabili de orice în drumul lor. Să ne amintim de antichitate unde conducătorul era de descendenţă divină. Era bine aşa! Ideea de a aspira la conducere nu se putea naşte în nimeni! Conducătorul era ăla şi se termina orice discuţie pe această temă! Puteai visa la bunăstare, la înţelepciune şi în acest fel să ajungi a face parte din sfatul poporului sau să ajungi vreun consilier la curte. Dar fără politică, fără teoria majorităţii! Dacă reuşeai să fii suficient de bun trecând astfel prin sita selecţiei atunci accedeai în mod natural la anumite libertăţi.

Legea! Legea trebuie să fie singura platformă a societăţii. Legi simple şi clare într-un strict acord cu morala creştină. Pentru că doar morala creştină, dealtfel comună tuturor religiilor, poate fi acceptată în unanimitate. O ordine nouă unde omul să fie centrul. Fiecare om este important într-o societate şi de aceea omului trebuie să i se dea atenţia cuvenită. O orânduire axată pe valori reale… Cu legi simple şi bine păzite care să garanteze pedeapsa celor ce o calcă. Politica e minciună, politica este inumană, politica distruge!

Eufurisme 3

Eufurisme (3)


Fericirea nu este o proprietate.
A nu ierta este închisoare pe viață
Ghilotina a fost inventată de un om cu inimă bună
Nu disprețuiești animalele, de ce disprețuiești oameni, etnii?
Poți renunța la umanism, dar te costă
Ce este evoluția m-am lămurit, ce este revoluția nu știu, dar este mizeria socială o lege permanentă?
Trei zile pot hotărî viața unui om, poate și a omenirii
Rezistența tacită nu este rezistență, ci prudență
Urâta față a democrației simpliste – minoritatea se supune majorității. Păi, genocidul?
Condiția umană este uitarea continuă.
Când ai bani, n-ai dușmani, dar nici prieteni
Câinii latră de frică, de bucurie, din simțul datoriei, de foame, oamenii - din interes.
De-ar ști cameleonul ce prost exemplu dă?
Cartea vieții se citește după moarte.
Dacă nimic nu este adevărat, de unde se naște ura?
Nu chema libertatea când știi că mai zboară și pietre.
BORIS MARIAN

ALIANTA PENTRU ELIBERAREA ROMANIEI

M-am inscris pe acest grup de pe fb si am raspuns astfel la 6 intrebari solicitate:

1 Cine sint liderii lor si ce forte au grupurile respective
2 Ce obiective prioritare urmaresc si cu ce mijloace
3 Ce propuneri fac, pentru numitorul comun
4 Cu ce oferte si nevoi de sprijin vin
5 Ce obstacole impiedica cresterea grupului lor si asocierea tuturor fortelor
6 Ce observatii au privind strategia de asociere, inclusiv in viitoarele alegeri


Ma numesc Nicolae Tudor si sunt initiatorul miscarii politice "A TREIA CALE", un concept nou, daca trecem de superficialitatea abordarilor diferitelor medii intelectuale sau politice. Este vorba de o miscare ce se opune comunismului si capitalismului, dar preia de la cele 2 sisteme tot ce au bun. Adica refuza centralizarea si dictatura comunismului, dar vrea asigurarea supravietuirii fiecarii membru al comunitatii si sansele oferite de libertate pentru a se afirma material si spiritual. Este de acord cu libera initiativa a capitalismului cand, un om care munceste mai mult, studiaza, se organizeaza, nu risipeste ce are, sa aiba oricat, daca imbogatirea s-a facut cinstit. Dar este impotriva capitalismului atata timp cat reprezentantii sai nu inteleg ca au si obligatii fata de comunitate. Prima obligatie este sa faca tot posibilul sa ofere un loc de munca ultimului membru al comunitatii apt de munca sau sa renunte la mare parte din profitul obtinut pentru ca saracii sa supravietuisca decent (daca nu sunt capabili sa munceasca  performant incat sa le genereze profit). De aceea, "a treia cale" intelege, ca o normalitate, ca persoanele care angajeaza nu au drept total de proprietate asupra spatiului de productie incat accesul sa fie permis doar cu mandat de la autoritatea corupta, ci afacerea este publica incat presa si oricine sa poata verifica modul cum este folosita forta umana de munca si corectitudinea initiativei economice. Iar daca se aduc argumente/dovezi ale necinstei, sa se retraga dreptul de a activa si sa se confiste toate bunurile obtinute pana in acel moment.

Am atras ca fondatori ai miscarii un numar de membri (20) dar m-am oprit intrucat, dupa ce au devenit fondatori au intrat in tacere. Dar nici nu vor sa plece, asta e o curiozitate! Cred ca ei vor aceasta forma de exprimare politica, dar sunt descurajati de faptul ca trebuie prea mult efort pentru a deveni legali, apoi sunt preocupati cu munca si n-au nici timp. Cred ca se vor implica (macar o parte din ei) daca vor avea sansa ca o implicare serioasa sa duca la un rezultat palpabil. Dar am iesit in strada si am vorbit cu oamenii simpli, saracii tarii. Acestia sunt incantati de acest mod de a vedea lucrurile si am convingerea ca, fiind acceptat legal sub o umbrela a Aliantei, ii pot implica si pot constitui in scurt timp o forta. Cum? Prin convingere, deschizand usile saracilor si stand de vorba cu fiecare. Schimbarea lumii nu poate fi facuta decat de cei care au cea mai mare nevoie de ea. Eradicarea saraciei poate fi obtinuta de saracii lumii. Numai ca nu este greu de ajuns la ei, de convins, este greu de controlat si de stapanit forta care s-ar naste prin mobilizarea/implicarea lor. De aceea este nevoie intai de lideri. Am convingerea ca Dumnezeu mi-i va aduce in cale, unul cate unul, fiindca "a treia cale" este un proiect universal in care notiunea "timp" nu are ce cauta.

Fac propunerea ca orice om(lider)/miscare sa fie nu numai acceptat sub "umbrela", ci ajutat chiar sa se nasca. Este nevoie ca oamenii buni sa se separe din multime (chiar daca sunt rude cu raii!) si sa gaseasca impreuna un numitor comun de responsabilizare (intelegere), apoi de actiune. Frana este legea care conditioneaza implicarea politica. Partidele care au reusit sa se lipeasca de o structura legala (sau sa treaca cu greu de tribunal) ar trebui sa permita si altora care n-au avut norocul acesta si sa inteleaga ca doar multi la un loc pot insemna ceva, acum cat mai este timp pana la alegeri (eu, in Buzau, va trebui sa intru in 80.000 de case, oameni buni!) si timpurile prezente reclama existenta unui nou partid care sa nu aiba naravurile clasei politice existente. Cred ca "a treia cale" poate fi un trend pentru aceasta Alianta, ca denumire, fiindca nu face confuzie de litere in ochii votantului iar denumirea insasi, prin simplitatea ei, comunica poporului ca e altceva, ceea ce-si doreste. Si atunci, odata acceptat sub umbrela, incepi sa lucrezi pe teren (treci la fapte!) si sa convingi oamenii de adevarul propriu. Inainte de a se depune listele cu candidati se analizeaza ce a obtinut fiecare si-n functie de puterea din teren se desemneaza candidatii, dar intr-o intrunire publica in care sa  fie vazuti/audiati si votati intre ei, incat cel mai bun sa fie pe lista si nu unul numit de la centru. Trebuie create conditiile ca ultimul inscris sa devina conducatorul formatiunii politice si chiar al tarii, daca vrea si este capabil de asta. Un nou partid, un partid bun nu trebuie sa se structureze tot pe gasti, ca va semana cu cele existente. Dupa ce desemnam candidatii sustinem cu totii ALIANTA, care poate deveni ulterior partid unic, daca miscarile care o compun se lasa absorbite organic, adica vor avea idei comune.

Orgoliile ne impiedica sa ne constituim si sa crestem. Orgoliul ca eu sunt cel mai destept, ca am un trecut, ca sunt solutia/calea. Nestiindu-se prea bine ca un lider este o valoare rara, ca liderul este un om aflat cu un pas inaintea tuturor (prin curaj, putere de munca/sacrificiu si inteligenta), ca acel pas poate fi decisiv intr-o batalie. De multe ori este nevoie de un om care sa adune in matca toate fortele. Poate incerca in zadar pe timp de liniste, si poate fi doar scanteia in caz de pericol. Tara are nevoie, dar liderii sunt mici, daca nu inteleg ca trebuie schimbat sistemul si prefera sa castige mai nimic la alegeri decat sa castige mult, impreuna cu altii. Dar fiecare are nevoie sa-si masoare intai puterile. Vedeam la tv  "Procesul de la  Nuremberg": judecatorii judecati spuneau ca au acceptat sa fie cu raul (cu Hitler) ca o tranzitie, pana isi revenea tara, dar s-au trezit ca raul le-a devenit un mod de viata. Romania are lideri destepti, cum este Vadim, dar sta de 20 de ani si conduce aceeasi batalie pentru... 3% si nu-i spune nimeni din jurul lui cat este de mic! Asa si cu partidele noi: daca nu vor intra in parlament, cei instalati la carma nu-si vor da demisia. De ce? Fiindca asta e Romania - tara in care conteaza omul si nu ideile/faptele lui. Cred ca este loc pentru toata lumea si, pe parcurs, dupa ce se vor limpezi apele, se va sti cine este cu adevarat valoros, patriot si ce mai vreti. Munca de partid are o componenta ideologica, dar ea se masoara in rezultatele de pe teren.

MANIFEST

Treziti-va! Asta nu e Romania Noastra

Ne plangem cu totii ca nu exista alternativa. Alternativa suntem NOI!!! Tu, eu, toti cei care nu au facut politica pana acum, nu au furat, au cei 7 ani de acasa, frica de Dumnezeu, repere, valori, constiinta, idealuri, respect, moralitate, integritate, altruism, solidaritate, demnitate, pregatire. Daca nu tu, sigur exista un Om capabil in familia ta. In anturajul tau. In mediul tau de lucru. In loc sa ne luptam in strada doar ca sa ne exercitam libertatea pe care ne-o putem folosi intr-un mod mult mai inteligent la VOT, sa ne gandim fiecare dintre noi daca putem sa ii inlocuim noi. Si daca nu noi, sa ne gandim la oamenii din jurul nostru care ar putea sa o faca. Si asta cat mai repede. Pentru ca protestul poate fi cu adevarat util, doar in masura in care exista aceasta alternativa viabila. Altfel, e ca si cum am avea cancer si noi luam aspirina! Ca si cum vrem sa ne lasam de fumat, dar nu facem altceva decat sa ne schimbam tigarile! Ca si cum avem pana la masina si ne schimbam volanul! Ca si cum afacerea noastra e in faliment si noi ne schimbam palaria! Nu facem decat sa amanam rezolvarea. Si tot noi vom fi cei care vom achita nota de plata!

Sa ne canalizam cu totii energiile intr-o directie constructiva. In singura directie care ne poate scoate cu adevarat la lumina- aceea a constructiei unei Alternative. Lt. Alexandru Gheorghe ne-a aratat tuturor ca mai exista romani cu adevarat curajosi. Sincer, nu mai credeam. Dar acest curaj trebuie sa fie si constructiv. De astfel de Oameni, cu adevarata constiinta de roman, este nevoie Acolo, unde se decid Legile, nu in strada!

300 de Romani pentru Romania!

Cu doar 300 de Romani Adevarati, sanatosi moral, capabili, alesi sa ne reprezinte in aceste institutii, am putea avea Romania pe care ne-o dorim!

Si ei exista! O parte din ei sunt in strada, urland impotriva unui sistem ce ne batjocoreste pe toti. Altii tac, insa fierb. Multi sunt exilati –plange inima in ei de durere si de neputinta. In timp ce aceia mai multi dau din umeri si nu fac nimic, “ pentru ca nu exista alternativa….. “

Pai... NOI trebuie sa fim alternativa! Nu iti place ce se intampla? Nu iti place cine te conduce? Nu esti multumit? Candideaza TU! Daca te uiti la ei si iti spui: “Am pacatele mele, ca fiecare, dar, la naiba, sunt de un milion de ori mai bun decat astia! “ Atunci candideaza! Implica-te! Romania are nevoie de tine mai mult decat oricand! Sau uita-te cu atentie in jurul tau si gaseste oameni in care crezi. Convinge-i sa se implice. Pentru ei, pentru copiii lor, pentru noi, pentru Romania. Sustine-i! Voteaza-i!

DA, va fi greu! Da, va fi nevoie de sacrificiu- pentru ca tara poate renaste acum doar cu oameni dispusi sa puna interesele tarii deasupra intereselor lor, doar cu oameni cinstiti, capabili de JERTFA si de TRUDA . Dar, cu cat asteptam mai mult, cu atat ne va fi mai greu! Da, va fi nevoie sa ne asumam riscurile- politicienii nu se tem prea mult de protestele in strada, pe unii chiar ii ajuta – in schimb se tem ca de moarte de o miscare curata, noua, sanatoasa. Si? Ce vor face? Vor folosi toate metodele clasice de intimidare: vor scoate / vor fabrica dosare, te vor ameninta, iti vor speria familia, te vor inchide, te vor urmari, vor ticlui tot felul de inscenari, te vor santaja? De asta ti-e teama, nu? Da, stiu! Uite asa au reusit sa tina deoparte toti oamenii capabili! Uite asa am ajuns noi Viermi, calcati in picioare! Suntem ca niste insecte bete care incearca de 22 de ani sa iasa dintr-o camera pe fereastra – fara sa inteleaga insa ca fereastra e inchisa. Ne lovim mereu de geam si nu intelegem de ce ne doare. In timp ce usa e larg deschisa, chiar langa noi. Ne luptam in strada, doar doar vom avea norocul sa ii schimbam intre ei, cand putem sa facem schimbarea atat de usor, prin vot! E atat de simplu! Si greu, in acelasi timp! Pentru ca fiecare om cu bun simt, demn, realizat, va ezita pe buna dreptate sa se implice. Au avut grija sa sperie si sa tina deoparte toti oamenii buni. Insa asa nu se mai poate! Acesti oameni curati, alesi de noi prin vot, sunt singura solutie pentru o adevarat schimbare! Da, Tu, acela care ai stat deoparte pana acum, esti singura solutie! Si nu uita, vor lupta cat vor putea impotriva unui om, impotriva unui grup izolat si usor de dezbinat, dar cu cat vom fi mai multi si mai uniti, toti cei care luptam pentru Romania Profunda, cu atat le va fi mai greu sa ne manipuleze in continuare!

V-ati gandit vreo clipa ca poate au dreptate?

Ne numesc Viermi. Inepti. Inculti. Ciumpalaci. O mahala inepta si violenta. Gaozari. Caraghiosi. Ma intreb daca nu au pe de-o parte dreptate. In 22 de ani nu am fost in stare sa gasim altii mai buni decat ei. Suntem 22 de milioane de romani – un popor a carui inteligenta este recunoscuta in intreaga lume- si nu am fost capabili sa gasim o mana de oameni de care sa fim mandri ca ne conduc. De 22 de ani continuam sa ne lasam batjocoriti de ei. Sunt aceiasi ! Iar noi ridicam neputinciosi din umeri. Ne batjocoresc din ce in ce mai tare, in timp ce noi ripostam sau nu, dar, orice am face, nu facem singurul lucru care trebuie facut: sa ii inlocuim! Cu Oameni Noi, demni sa ne conduca. Nu avem imaginatia, vointa, curajul, demnitatea si solidaritatea necesare pentru a actiona cu intelepciune, gasind altii mai buni. Normal ca ne numesc viermi! Doar niste viermi ar putea inghiti atatea, fara sa gaseasca Solutia! Alternativa! Ne lasam furati si striviti fara sa ne impotrivim. Iata ca mai explodam cateodata. Urlam ca vrem respect. Pai respectul nu se cere, se castiga! Si nu neaparat in strada. Il vom castiga doar atunci cand ne vom ridica nu doar pentru a protesta, desi e si asta un pas inainte, ci pentru a-i alege pe cei mai rasariti dintre noi sa ne conduca, in loc sa ii lasam pe ei sa ne calce in picioare, pe voturile noastre.

Ne bucuram ca, in sfarsit, romanii s-au solidarizat si au iesit sa protesteze. Se gasesc asemenari intre protestele de acum si revolutia din 1989. Eu nu le vad. Cei care au murit in 89 se rasucesc probabil in morminte vazandu-ne ca ne jertfim la randul nostru, pentru a-i pune tot pe ei. “Tot pe ei? Tot de-ai lor? ” Ne intreaba. “Pai, noi nu aveam internet, nu aveam scoli facute afara,ca voi, nu aveam accces la informatii, nu calatoream si, mai ales, noi nu aveam democratie… V-am daruit-o voua si... ce-ati facut cu ea? In 22 de ani trebuia sa va desteptati, sa creati o alternativa solida! Sa deveniti Voi, copiii frumosi ai neamului, Alternativa! “

Din temutii banditi anticomunisti am ajuns viermi. Doar pentru ca nu ne gandim sa solidarizam nu in jurul unui Huo!, ci Pentru Romani adevarati care sa ii inlocuiasca, desi fiecare din noi cunoaste macar o persoana capabila si cinstita.

Da, dar iata ca niciunul nu face primul pas! Si e de inteles ca nimeni nu vrea, ce om de bun simt isi doreste sa intre in troaca asta de-acum numita politica? Insa trebuie! Trebuie sa ii impingem, sa ii convingem sa ne reprezinte. Anul 2012 ar trebui sa fie nu un an al Protestelor ci un an al Alternativei, al Schimbarii Reale, al acelei schimbari pentru care au murit tinerii in 89 si care nu a avut niciodata loc in totalitate, asa cum au visat-o ei. 2012 trebuie sa fie anul adevaratelor modele care sa ne reprezinte cu cinste. Poti fi Tu! sau pot fi Oamenii pe care TU ii indemni sa se implice si apoi ii VOTEZI. Acesti oameni trebuie si pot sa intre pe usa din fata, prin votul si sustinerea noastra, nu printr-un alt masacru in Piata Universitatii.

De trei ani…. De trei ani tot spun ca e nevoie de o miscare sanatoasa! De trei ani vorbesc cu oameni care isi doresc schimbarea. Cu totii asteptam cu infrigurare un om providential. Realizez insa ca si daca acesta ar aparea, singur nu ar putea face nimic. Schimbarea trebuie sa vina de la Noi, de la toti! De trei ani ma straduiesc sa devin eu schimbarea pe care vreau sa o vad in tara. Si realizez ca nu voi termina niciodata aceasta (r)evolutie interioara- ar trebui sa fie un proces continuu pentru fiecare din noi. Am invatat zilele astea ca avea mare dreptate generalul Patton: ”Mai bine ceva functional astazi, decat ceva perfect maine. ”Cat timp tu si cu mine ne tot perfectionam, astia fura tara si ne vand si hainele de pe noi. Cat timp noi ne straduim sa devenim din ce in ce mai buni, ei - pe care nu i-a oprit vreodata teama ca nu ar fi suficient de pregatiti pentru pozitiile pe care le ocupa - isi bat joc de batranii si de copiii nostri. In timp ce tu si cu mine ne imaginam tot felul de scenarii despre ce repercusiuni ar putea avea orice initiativa de-a noastra, ca babele lui Creanga, in povestea drobului de sare, ei se bucura ca ramanem in continuare paralizati in neputinta noastra tampa si purced la furat. Si la numarat bani. In timp ce tu si cu mine asteptam sa apara Fat Frumos pe un cal alb si sa ne rezolve problemele, ei ating culmi nebanuite ale nesimtirii si lacomiei. Sub ochii nostri de viermi lipsiti de curajul de a se ridica! Pentru ca da, ar trebui sa nu mai asteptam pe nimeni, ci sa ne ridicam chiar noi: Tu, cel ce citesti, eu, cea care scriu, el, cel care striga in piata, ea, cea care ridica din umeri nevazand alternativa – cand alternativa este chiar in oglinda! De trei ani sustin ca singura solutie e un nou partid, curat. Insa au facut in asa fel incat este aproape imposibil – avem cea mai restrictiva legislatie din Europa in sensul asta. Dar eram convinsa ca un om corect, oricat de puternic, nu ar avea nici o sansa, odata intrat in acest sistem bolnav. Singura solutie parea a fi doar un partid facut de la zero. Si de aici, cate probleme… Banii care trebuie investiti, oamenii lor- infiltrati printre cei curati, semnaturi, filiale, scandaluri, calomnii, santaj, dezbinare, intrigi, atacuri, furtul voturilor…O nebunie care ar speria si ar descuraja usor pe oricine! Dar iata ca zilele astea am primit raspunsul la intrebarea ce ma tine pe loc de trei ani de zile. Un singur om, profesionist, capabil, cu principii, demnitate, poate invinge sistemul! Raed Arafat a facut-o!

G.A.T.A.!

Sa incercam sa ne solidarizam nu in ura impotriva lor, ci pentru a construi Romania pe care ne-o dorim. Ne-am obisnuit sa daramam orice initiativa noua, dar asa nu vom ajunge nicaieri. Si, din pacate, tot pe banii si pe nervii nostri stagnam! Nu ar fi mai bine oare sa ne desteptam? Iar asta inseamna mai mult decat sa iesim in strada. Ii admir si le sunt recunoscatoare tuturor celor care au ales sa lupte acolo, zile la rand, in frig, insa mi-e teama ca destepti suntem cu adevarat de-abia atunci cand avem si o alternativa! De-abia atunci cand intelegem ca solutia putem fi chiar NOI! Oamenii de bun simt! Iar daca pana acum bunul simt ne-a dictat sa stam deoparte, astazi, mai mult ca oricand, ar trebui sa ne oblige sa ne implicam! Si sa ne implicam mai mult decat printr-un protest: sa fim, sau sa incercam macar sa devenim chiar noi alternativa! Destepti cu adevarat vom fi cand vom reusi sa facem ceea ce toti anii astia de comunism ne-au dezvatat- SA NE UNIM! Si in directia buna…

Am obosit sa tot astept sa faca cineva un prim pas concret, limpede, curat, in directia asta, in timp ce tara se duce de rapa! Lansez o provocare:

-300 de Oameni pentru Romania!-

Grupul de Actiune- Treziti-va Asta nu e Romania Noastra! – G.A.T.A!

Ma inscriu aici, asumandu-mi toata responsabilitatea ce deriva din acest gest – ma voi retrage singura, cu demnitate, daca nu voi putea tine pasul sau daca nu voi putea respecta regulile. O fac nu pentru ca as avea vreun merit special- nu vreau decat sa ii invit, prin propriul exemplu, pe toti ceilalti nebuni frumosi, cu mult mai multe merite decat mine, sa faca un pas in fata si sa ne salveze. Ma recomanda in acest grup doar perseverenta in a-mi rosti adevarurile, precum si o doza de nebunie care, iata, imi da acum curajul de a face acel prim pas pe care prea multa lume ezita sa il faca. Dar un pas clar- cu CV, scrisoare de intentie, fotografie si informatii cat mai limpezi, pe care sa le poata vedea toata lumea. Atat! Si nu imi doresc nimic mai mult decat sa ajung sa ma retrag din grup atunci cand se vor fi adunat atat de multi romani capabili incat sa imi dau seama ca nu mai am ce sa caut aici. Si daca un singur om, macar un singur Roman adevarat va intelege acest strigat si va face acel pas in fata, asumandu-si un rol de Actor – nu doar de Spectator – in viata Romaniei si tot va fi meritat sa ma expun la toate palmele pe care urmeaza sa le primesc.

Poate dura cateva luni sau cativa ani sa gasim acesti 300 de oameni- insa, oricat de mult ne-ar lua, am convingerea ferma ca numai printr-un astfel de demers se poate schimba cu adevarat ceva. Nu mai cred in schimbari peste noapte.

Si nadajduiesc ca vor fi mult mai mult de 300 de romani dispusi sa lupte. Stiu ca sunt multi aceia care nu mai vor sa fie Viermi. Sunt destui aceia care sunt gata sa isi asume riscuri. Dintre ei, ii vom alege pe cei mai buni – pe acei 300 pe care sa ii sustinem si pe care sa ii votam, daca e cazul. E contraproductiv sa ne gandim acum sub ce forma vom alege sa actionam. Important este sa stim ca exista acesti Oameni care sunt gata sa lupte. Esential este ca ei sa isi asume in mod public aceasta responsabilitate de a se implica. Este atat de important sa ii putem vedea aici… Sa ii cunoastem. Noi si intreaga lume. Sa vedem ca avem totusi o alternativa. Este atat de necesar ca ei sa se cunoasca intre ei… Sa se sustina, sa se ajute, sa invete sa fie uniti. Solutiile vor aparea!

Ca va fi conducerea de acum, ca vor fi altii, ca vor fi anticipate sau nu, ca vor fi comasate sau nu, ca va fi monarhie sau nu, ca vor candida, ca nu vor candida, si daca da, in ce conditii vor candida? Ca vor candida acum, sau peste cativa ani, ca vor alege sa se implice doar civic…Important este sa incepem de undeva. Astazi, mai mult decat oricand, este nevoie sa se stie ca in Romania exista oameni decenti, curati, profesionisti, cu caracter, neimplicati politic, cu succes obtinut prin propriile forte, adevarate modele – sau care vor si pot sa devina modele, oameni cu bun simt, care nu fura, au valori pe care le respecta, le apara si le promoveaza, isi iubesc tara… Oameni care sfintesc locul. Pe care sa ii vedem, sa ii cunoastem si sa ii sustinem. Si, in orice fel ar alege ulterior, sa actioneze. Acest grup de 300 de Romani pentru Romania- va fi mereu aici pentru a arata tuturor o Romanie Profunda in care se construieste, se trudeste si se lupta, in mod solidar- nu solitar!

Gasim 300 de Oameni pentru Romania? Nu e o joaca. Nu e inca o initiativa pe Facebook cu sute de postari, conflicte, analize si sugestii care nu duc nicaieri. Aici se vorbeste putin. Concret. La obiect. Nu vrem decat sa aratam ca Suntem. Si ca suntem Gata! Ca nu vrem nimic pentru noi, ci vrem sa facem ceva pentru tara!

Este un grup de o transparenta totala, bazat in exclusivitate pe incredere si respect reciproc. Un grup cu o selectie stricta care ne ajuta sa eliminam din start posibili factori destructivi, elemente disturbatoare, nehotarate sau, pur si simplu, in neconcordanta cu valorile grupului. Asadar, la prima vedere regulile pot parea descurajante. Dar, sa nu uitam, cautam CALITATE, nu CANTITATE. Si, daca esti persoana de care este nevoie, vei aprecia criteriile dure de selectie. Este un grup din care oricine face parte, trebuie sa fie mandru. Un grup din care oricine nu respecta regulile, va iesi singur. Este un grup de profesionisti. De elite, in primul rand morale. De oameni care nu au timp de pierdut. De oameni care nu vorbesc prea mult, ci vor sa faca. Sa faca ceva pentru Romania. Si care in sfarsit s-au hotarat sa arate lumii ca exista si ca au decis sa se implice. In ce fel? Vom hotari impreuna, odata ce vom avea de unde alege cei 300 de Romani pentru Romania. Caci nu de solutii duce lipsa Romania acum. Ci de Oameni! De Oameni care sa fie GATA!

Doamne Ajuta!

Sursa: http://www.alexandrasvet.ro/manifest-treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra.html

China

Germania si China au inteles primele ca razboaiele moderne sint razboaie economice, ca tarile nu pot fi supuse prin violenta, dar pot fi cucerite economic. Ei stiu astazi ca e mult mai ieftin si mai trainic sa cumperi o tara decit sa o bombardezi si sa o distrugi. Cum sa refuzi China cind China este cel mai important cotizant la FMI si toata planeta este datoare vinduta la FMI?

In urma cu 20 ani, China a ales drumul muncii si a sacrificiilor si a acumulat putere pe spatele chinezului de rind, care a muncit pina la epuizare pentru o farfurie de orez, sacrificind astfel bunastarea poporului in favoarea cresterii puterii statului chinez. China produce de 20 ani ieftin. Daca e ieftin, se exporta de 20 ani intr-un ritm indracit catre societatea de consum occidentala. Statul chinez beneficiaza de sume uriase provenite din exporturi in timp ce importurile sint mult mai mici.

Chinezii copiaza, fura, reproduc mai repede decit reuseste inventatorul sa gindeasca. Fara sa inventeze nimic, ei au acces la toate marile descoperiri tehnologice ale lumii.

Ordinea si disciplina le sint cuvinte de ordine – pedeapsa cu moartea se aplica, omul corect si cinstit e protejat de lege, infractorul, nemernicul, ticalosul n-au niciun drept.

SUA datoreaza Chinei peste 1.000 miliarde de dolari. Autorul volumului „MERITOCRATIA”, Primo Laurentiu, crede ca strategii americani pun deja la cale al treilea razboi mondial ca unica posibilitate de iesire din situatia imposibila in care se afla. Astfel isi folosesc asul militar sa scape si de datorie acuzand China ca nu respecta drepturile omului si nu recunosc independenta Taiwanului, dreptul la autodeterminare, bla, bla, bla...

De 20 ani China stringe un fluviu urias de comori, acumuleaza resursele si bogatiile planetei pina la momentul in care toti vom deveni slujbasii lor.

invataturile lui Vasile Rosciuc

Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi" 

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi pe tine, ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia...

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insuficient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. .

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora

Cum îi vedeau americanii pe români în anii ‘40

După doi ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 decembrie 1941, România este presată de Germania să declare război Statelor Unite ale Americii. Deşi americanii au răspuns abia în iunie 1942, în aceste 6 luni ei s-au interesat de comportamentul şi obiceiurile românilor. Aşa se face că agenţia guvernamentală însărcinată cu propaganda (Office of War Information) o angajează pe antropologul Ruth Benedict să scrie un studiu despre cultura şi comportamentul românilor.
Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unul din cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă a lui Franz Boas (supranumit şi "părintele antropologiei"), scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cu personalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza în noiembrie 1943.
În cele 65 de pagini în care a scris despre români, Benedict a trebuit să prezinte comportamentul şi atitudinea pe care aceştia o au în privinţa războiului. De asemenea, guvernul american dorea să ştie modul în care ar putea face propagandă contra trupelor inamice, dar şi felul în care ar putea îmbunătăţi legătura dintre trupele americane şi populaţia civilă aliată sau inamică.
Lucrarea începe cu o scurtă trecere în revistă a istoriei românilor. Autoarea spune că, deşi din cele mai vechi timpuri populaţiile de pe teritoriul actualei Românii au fost exploatate pe rând, mai întâi de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, forţaţi la muncă agricolă de grecii care au primit pământ de la stat şi cuceriţi de Imperiul Habsburgic, românii au reuşit să îşi creeze o identitate istorică naţională.
Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţine că românii sunt, în primul rând, preocupaţi de crearea imaginii de sine şi analizează modul în care aceştia concep formarea unei identităţi în contextul social.
Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazat pe analizarea unor proverbe din cultura română, care să reliefeze modul în care românii concep dezvoltarea personală.
Conform concluziilor cercetătoarei, românii se bucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitatea erau considerate "arme" pe care orice individ le putea utiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea.
Românii erau prezentaţi ca având o dorinţă arzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloace cât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc, o potenţială sursă de îmbogăţire, este consemnată şi ea de către antropolog.
Omul din România era văzut drept un individ impulsiv şi violent, dar care se simţea vinovat atunci când experimenta plăceri şi se pedepsea pentru acest lucru.
Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania sunt mult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare, practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează că religia practicată în România nu respectă canoanele creştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimită băieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.
În aceeaşi direcţie, Benedict a urmărit şi educaţia sexuală la români şi a semnalat faptul că "băieţii, atât la sate cât şi la oraşe, fac întreceri care e mai tare între cei de
aceeaşi vârstă".
Cea de-a doua preocupare a românilor, după dezvoltarea personală şi implicit îmbogăţirea, era reprezentat de îndeplinirea obligaţiilor familiale. Solidaritatea socială avea un nivel scăzut şi, prin urmare, nu putea fi vazută ca o povară, dar nici ca un ajutor real.
Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum "Capul plecat sabia nu-l taie" sau "Sărută mâna pe care nu o poţi muşca", antropologul afirmă că românii trăiesc într-o societate în care a săruta mâina superiorului este o practică comună, ei fiind umili şi supuşi.
Nici onoarea nu are o valoare prea mare, concluzionează autoarea în urma analizării unor zicale precum "Onoarea nu ţine de foame".
Benedict nu trece cu vederea nici evenimentele care sărbătoresc riturile de trecere, precum nunţile şi înmormântările. Ea observă că oamenii de aici văd aceste evenimente ca motive de mândrie, iar studiul remarcă cum mii de păsări sunt făcute să cânte la nunţile şi înmormântările românilor. Mai mult, oamenii din România înţeleg nunţile ca pe nişte evenimente unde mirii sunt trataţi ca împăraţi şi împărătese.
Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată o valoare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin care părinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizar lui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţată public şi în detaliu.
Astfel, Benedict face o comparaţie între obiceiurile de nuntă ale americanilor şi cele româneşti. Ea spune că românii dau ca zestre mult prea multe bunuri, comparativ cu americanii. Atunci când tinerele cupluri americane formau o familie, primeau în dar, de la părinţi, doar o casă, urmând ca restul să obţină ei prin propriile forţe.
La români, afirmă autoarea, bărbatul îşi alegea întodeauna o femeie frumoasă la trup, dar nu şi la faţă. În acest fel, femeia nu ar fi fost dorită de un alt bărbat şi ispitită de acesta.
Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sa că, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiu sexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pe care românii l-au consemnat în proverbul "Bătaia e ruptă din rai".
De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedict notează că, spre deosebire de polonezi, românii sunt mult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi. Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie apare cel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, românii îl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţa acestuia.
Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţii româneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa unei unităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologul susţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slab dezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România se baza pe simboluri culturale, iar masele de oameni se lăsau conduse precum oile.
Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.
În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. "În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc "afacerişti". Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. [...] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi...."
Drept concluzii, antropologul a scris că "Idealul de viaţă românesc este practic hedonismul. Oamenii ar trebui să îşi satisfacă dorinţele".
"Această aprobare a plăcerii e substratul atitudinilor româneşti în relaţiile interpersonale. Un individ îşi bazează legătura cu un alt individ pe plăcerea pe care i-o furnizează această legătură".
"O relaţie omenească bună care să nu dăruiască plăcere este pentru români o contradicţie în termeni"
"Oportunismul românesc este o expresie a hedonismului românesc".

sursa: www.descopera.ro/cultura/9091109-cum-ii-vedeau-americanii-pe-romani-in-anii-40

"A treia cale" va prezinta programul Partidului Logicii, al Echitatii Generale si al Demnitatii Tuturor

Care dintre dvs. nu are o viziune despre viata perfecta? Despre SOCIETATEA PERFECTA? Despre armonia universala? Despre o viata linistita, fara griji, bazata pe un sistem de reguli si legi clare, bine gandite, odata pentru totdeauna, care sa se puna in consens cu evolutia fireasca a societatii, in toate aspectele ei, care sa permita dezvoltarea initiativelor economice ale tuturor cetatenilor, fara niciun fel de ingradire birocratica sau de taxe, doar pornind de la prezumtia de utilitate sociala?Am avea cu adevarat o clasa de mijloc sanatoasa, care, numai prin munca ei, s-ar putea intretine finantand si bugetul de stat si ar crea mereu alte noi locuri de munca.
      Bunul mers al lucrurilor intr-o societate este dat de buna oranduiala, de buna gospodarire si administrare a resurselor ptr. obtinerea celor mai bune rezultate economice in scopul,imediat urmator al armoniei sociale prin bunastarea tuturor si prin masuri de protectie sociala individualizate.Din pacate,astazi, profitabilitatea se masoara numai in bani; banul este emblema si unitatea de masura a puterii, adica a dreptului de a decide, adica de a stabili cine hotaraste ce si cum se va face ptr. binele general al tuturor, dar mai ales de a hotari acel “bine” ptr. propria persoana. Altfel spus: CIOLANUL. De-aia se bat ca orbii pe ciolan: daca ti-e “bine”, ai fericire. Fericirea este scopul ptr. care se naste fiinta umana pe pamant. Iar, ca sa fii fericit, nu toti avem aceleasi idealuri materiale; unii dintre noi avem nevoie de atat de putin...! Pe care, insa, statul nu il garanteaza. Nu stiu ce blestem a fost pe poporul asta sa aiba parte de ocarmuitori mereu numai din categoria celor pe care nu-i mai satura Dumnezeu. Fericirea este DREPTUL DE A FACE CE VREM. Bun! Ca sa facem ce vrem, avem nevoie de bani. Ce sunt banii? Stim. Sau pretindem, doar, ca stim. De ce nu avem bani? Nu “sunt” bani... Unde sunt banii? De ce nu avem bani? De ce banii sunt importanti si nu munca noastra? Pt. ca cineva are interesul sa ne fure munca SI TOT ce avem bun de oferit, si, in schimb, sa ne dea hartii scrise de ei...

Am solutii ptr. aprecierea valorii reale a muncii noastre. Stiti cum se intampla cu valoarea muncii noastre?Exact ca in povestea aia cand s-a dus omul la negustorii (de profesie) din targ cu o pereche de boi si, dupa cateva afaceri, APARENT cinstite,  mai venit acasa cu ...o gasca!!Cum spuneam, eu am solutii. Nu ma indoiesc ca si dvs. le-ati vazut, simtit intr-un moment al existentei dvs, dar nu le-ati considerat relevante sau definitorii ptr. ca falsele sisteme de valori pe care incearca mafia sa le impuna par foarte...vesnice. Sau nu ati avut cui sa le spuneti.
      Sa o luam de la inceput:

Ce este Dumnezeu? Dumnezeu, UNANIM RECUNOSCUT este armonie, iubire, respect, toleranta, incredere. De ce oamenii, in ignoranta lor, Ii dau chipuri (multe) si nume(multe)? Si apoi se cearta a cui fantasma e mai frumoasa? Toate conflictele pe teme de credinta sunt  nefondate si inutile!
     
Oamenii, ca orice fiinta, sau specie, sau neam, sunt supusi evolutiei PERMANENTE! Un individ neevoluat nu are nici posibilitati materiale, nici cultura, educatie, dar nivelul pretentiilor sale trebuie sa fie (realist) corelat cu nivelul atuurilor sale, al contributiei catre societate. Nu contest nimanui dreptul de a se perfectiona, de a evolua, moral si material, dar, ptr. a capata respectul societatii, trebuie sa si faca dovada ca il merita. O mare prostie a preceptelor nefondate si utopice in care vor altii sa credem este articolul din Constitutie ca ”toti oamenii se nasc liberi si egali in drepturi”. Imi pare rau daca voi dezamagi pe cineva, dar stim cu totii ca NU ESTE ADEVARAT. Libertatea si egalitatea intr-o lume stramba si intr-o evolutie parca tot spre rau, au devenit relative, ca absolut orice. TOTUL ESTE RELATIV!(Sa nu ma contraziceti, ca am vazut frate ucis de propriul frate). Decat sufletul omului este vesnic si respectul ptr. faptele sale. Vedeti cum libertatea si egalitatea,din doua mari deziderate, devin dintrodata, intr-o societate ce nu are in centrul ei OMUL, doua vorbe goale.
     
Romania e distrusa economic. Am auzit un singur lucru bun la oponentii regimului (care atentie! nu ajungeau la ciolan) cum ca O TARA E BOGATA NUMAI DACA CETATENII EI SUNT BOGATI. Dar, pt. asta, trebuie sa se faca o evaluare, un recensamant pt. identificarea necesitatilor financiare si materiale ale FIECAREI GOSPODARII PRIVATE, sau unitati ec., firme private etc. si discutat cu cetateanul (sau grupul de asociati, sau familie),care este necesarul de capitalizare al afacerii si posibilitatile de rambursare a ajutorului (creditului). Ne plangem ca nu avem proiecte ptr. absorbtia fondurilor europene? Nu e adevarat: ELE EXISTA IN FIECARE GOSPODARIE! Dar sistemul legislativ si birocratic este rigid si, mai ales, CORUPT!!! Spaga este de 30%-60% din suma primita!
     
Directorii de fabrici si alte institutii si directii de stat, si toti liderii si conducatorii de echipe, grupuri sau orice alte entitati economice sau de orice natura TREBUIE SA FIE ALESI NUMAI PRIN VOTUL MAJORITAR al oamenilor din subordine. E un principiu ELEMENTAR ca daca vrei ca o institutie (economica sau scolara) sa mearga, sa dea rezultate, trebuie ca oamenii sa fie multumiti, sa lucreze intr-o atmosfera destinsa si in armonie si sa nu lucreze in stres, asa cum se intampla, din pacate, acum, cand toti directorii sunt numiti politic, fara a se tine cont de competente profesionale, iar toti sefutii sunt catei credinciosi care stiu doar sa dea cu biciul.
     
BANII sunt sistemul de exploatare perfect, ptr. ca ei ne iau munca noastra si ne dau ceva pe ea care apoi nu are valoare. Deci solutia este sa muncim pentru noi; sa reducem utilizarea si circulatia banilor ca valoare de schimb universala. Daca nu am folosi banii lumii, si ai nimanui, vom putea sa stabilim noi valoarea produsului nostru prin schimburi avantajoase. Ganditi-va ca peste tot pe unde trec banii... sunt dijmuiti si nu mai ajung acolo unde ar trebui. Ce-ar fi daca ati munci pt. mine, sa va platesc salariile, luna aceasta, in, sa zicem 70.000.000 de “marieni” romanesti? Fireste, ma veti intreba: ce sunt aia? Bani facuti de mine, la imprimanta. Daca mai vreti si meritati, va mai dau! Dar sunteti constienti ca eu o sa mai tiparesc si pt. mine cel putin tot atatia bani pe care i-ati obtinut dvs. pe munca cinstita?
     
INSTITUTIA MEDIATORULUI-un alt lucru bun al oranduirii trecute. Daca nu ar fi scumpa si birocratizata, cred ca ar scoate judecatorii in somaj si tribunalele s-ar inchide, iar noi am castiga timp si bani.
     
TROCUL, sau schimbul in natura. Sau...magazinul fara bani. Poate fi organizat ca un magazin online pe internet si se poate extinde la scara mare, pe sistemul oricarei burse financiar-monetare si de marfuri din lume. Cu avantajul ca nimeni nu va pleca nemultumit acasa.Toti vom fi multumiti ca am obtinut pretul corect pt. munca noastra. Sau, unde chiar nu se pot folosi schimburile libere, se pot emite certificate de valoare care sa ateste un volum de munca in unitatea de timp sau...ban(i), dar care sa aiba oricand o paritate justa raportata la nivel national (......) Si sunt convins ca vor veni si strainii, atrasi de mirajul schimbului fara comisioane bancare, pierderi la cursul de schimb etc. ridicand astfel cotatiile respectivei burse si importanta turistica a Romaniei... In acest fel s-ar putea face si o planificare a economiei, statul avand obligatia sa garanteze desfacerea la preturi reale a marfurilor si realizarea necesarelor la nivel national si la export.
     
GRADUL DE SUPORTABILITATE al cetateanului. In orice stat democratic exista calcule prin care se stabileste salariul minim pe economie astfel incat toate, DAR ABSOLUT TOATE cheltuielile obligatorii sa se incadreze in salariu si sa ii mai ramana si omului ceva. E absurd sa ai salariu 7 milioane pe luna si cheltuieli de 11. Diferenta unde se regaseste? In credite la banci sau la camatari care, mai devreme sau mai tarziu, ne vor lua casele si pamanturile. E valabil, la scara nationala, si cu FMI-ul, numai ca banii aia sunt furati. L-as intreba pe presedintele Basescu:ce am facut eu cu 4750 de euro?
     
PUSCARIILE sunt pline de violatori si prostituate.Solutia este una f.f.f. simpla.V-ati gandit ca violul este pornit dintr-o frustrare ca toate femeile ii refuza? Daca statul le-ar garanta dreptul la sex macar de 2 ori/luna, nu ar mai exista violatori. Si prostituatele ar fi si ele multumite. Deci, ca societate, mai bine ii asist pe astia in libertate, decat sa ii intretin in puscarii pe banii nostri.
     
Vreau sa desfiintez Parlamentul. NU AVEM NEVOIE de 378 de PARLAMENTARI platiti cu milioane de euro ca sa nu faca nimic! Aa! Ba da: trag sfori cum sa ne fure mai bine in virtutea puterii ce le-am dat. Milioanele alea de euro, lunar, pot fi investiti in fabrici care vor asigura 200-300 de locuri de munca. Activitatea acestuia ar putea fi preluata de un Consiliu al Prefectilor care isi vor da votul prin telefon, Internet sau videoconferinte.
     
Vreau sa confiscam averile primarilor! Toti primarii (prin rotatie, vorba sloganului) au facut averi de milioane de euro. Este clar ca de la noi !!!
     
Reducerea consumerismului si a importurilor prin dezvoltarea si sustinerea productiei romanesti de articole de foarte buna calitate si promovarea lor eficienta. Si in industrie, dar si in agricultura.Vom creste astfel aprecierea produselor agricole romanesti. Din import sa luam doar ce nu putem produce la noi.
     
Simplificarea si urgentarea adoptiilor. Sunt zeci de mii de copii fara parinti, abandonati, si tot atatea familii care isi doresc infierea unui copil. DE CE NU SE POT ARMONIZA ASPECTELE ASTEA ???
     
Reglementarea regimului proprietatilor prin scutirea de taxe si constatarea imediata a drepturilor de proprietate evidente, in cazul mostenitorilor. Cunosc familii care au de dezbatut taxe de succesiune in urma mortii a 2 generatii de bunici, parinti etc.si nu le pot face din cauza banilor!
     
COTA UNICA DE IMPOZITARE de 10%.

Biserica nu trebuie sa inghita bani de la stat.Credinta este o decizie personala iar asocierea oamenilor in cadrul parohiilor si caselor de cult religios trebuie sa se faca liber, dupa vointa, optiunea si interesele si posibilitatile financiare ale fiecarui cetatean. S-au construit prea multe biserici. Si catedrale de milioane de euro. Cu banii aia mai bine s-ar face scoli, dispensare si cantine pt. saraci. Vrem spitale, nu catedrale!
     
TAXA RADIO-TV-trebuie desfiintata. Nu are nicio legatura cu RENEL-ul si nici cu cetateanul. Daca vrem finantarea unei TV-uni de stat, aceasta se va face de la buget, cu controlarea stricta si aprobarea cheltuielilor.
     
Stoparea taierilor ilegale si replantarea suprafetelor despadurite prin munca voluntara sau cu asistatii social.
     
Scutirea de orice taxe a unui investitor ptr. o perioada de 4-6 luni, de la infiintarea activitatii, si garantarea cadrului legislativ si fiscal pe o perioada de 3-5 ani.
     
Reducerea accizelor la alcool, tutun si carburanti si recuperarea zilnica a acestora la buget.

Desfiintarea TVA-ului din toate operatiunile comerciale de pe teritoriul Romaniei si inlocuirea lui cu un impozit final pe dividende sau salarii,venituri de inca 6-7% in viitor,pe masura cresterii salariilor.
     
Eradicarea VIOLENTEI domestice prin masuri ferme, cum ar fi: retinerea sotului agresiv pana la separarea fizica imediata, pt. care vor fi obligati ambii soti sa gaseasca solutia cea mai buna, printr-o discutie civilizata intr-un cadru supravegheat.
     
Respectarea (prin constitutie) a programului de lucru.Stiti ca la unele firme de paza si brutarii etc. se lucreaza 12ore cu 24, fara  libere, iar sambata si duminica...chiar 16-17 ore? Se ajunge la depasirea timpului de munca legal cu 70 de ore pe luna? Si nu se platesc ore suplimentare. Daca raportam salariul primit la nr. de ore lucrate, nu au nici macar salariul minim pe economie; la o munca grea!Si ITM-urile ii ling pe picioare tot pe patroni! De ce, oare?
     
Am auzit, din pacate, la prea multi oameni, ideea ca nu exista alternativa viabila, bla,bla... Alternativa este o guvernare populara (socialista), logica, in care cetateanul sa fie scopul si nu mijlocul...(apropiata ca model de socialismul lui Ceausescu, dar cu CONTROL PERMANENT AL POPORULUI  LA ABSOLUT TOATE NIVELELE STRUCTURILOR DE STAT). Niciun post de conducere nu e batut in cuie!! Oricand se gaseste cineva mai bun, va fi obligat de lege sa cedeze postul; sau/si atunci cand nu mai reprezinta majoritatea care l-a ales!

Statul are dreptul si obligatia si, MAI ALES, RESURSELE sa construiasca fabrici rentabile care vor oferi cetatenilor dreptul la munca. De ce nu au facut-o? Ei au interese sa ne ia sursele de venit si sa faca mall-uri.
     
Vrem o Romanie libera de hoti!

fila din realitate

Premierul italian Mario Monti propune o măsură ce ar putea înfuria puternica Biserică Catolică, care s-a bucurat întotdeauna de privilegii. Şeful guvernului vrea ca Biserica să plătească impozite pentru toate proprietăţile folosite în scopuri comerciale. Potrivit Partidului Radical, un critic al clerului, Biserica Catolică deţine nu mai puţin de 100.000 de proprietăţi în Italia, o treime dintre acestea fiind folosite în scopuri comerciale. Italia ar câştiga în jur de 100 de milioane de euro prin taxarea corespunzătoare a tuturor proprietăţilor, apreciază specialiştii citaţi de Business Week.

"Romania a luat cele mai dure masuri de austeritate din Europa pentru a preveni o posibila criza - fiindca nu a fost in criza nici macar un singur moment. Spre deosebire de Romania,
Islanda chiar a fost lovita de criza, si inca teribil de dur. Ce masuri a luat? In primul rind, a nationalizat filialele locale ale bancilor care au dat faliment - nu si diviziile internationale ale acestora - si a refuzat sa transforme datoria privata a acestor divizii in datorie publica. In al doilea rind, a impus un control strict al capitalurilor, pentru a evita fuga acestora din tara sau speculatiile financiare. In al treilea rind, a devalorizat masiv coroana islandeza, ca sa permita exporturilor sa inceapa sa repuna pe picioare economia. In plus, cu banii ieftini a demarat investitii pe bune in infrastructura. Rezultatul? La sfirsitul lui 2008, Islanda era falita. In 2010, deci dupa doar un an si jumatate, Islanda revenea la crestere economica - si a ramas pe crestere economica de atunci. Fireste, au fost luate si masuri de austeritate. S-au redus cheltuieli, s-au plafonat salarii. Somajul a crescut de la 3% in 2008 la 7% in 2010 (a se compara cu Spania si Irlanda, care au acceptat de bunavoie modelul neoconservator, sau cu Grecia, careia i se impune cu forta acelasi model). Dar aceste masuri de austeritate n-au afectat niciun moment sistemul de asistenta sociala. Dimpotriva." (Sorin Cucerai)

"Atat de putin ne trebuie pentru stima de sine- viata stilata.
Factorii care distrug fiinta umana sunt: Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate. Viata m-a invatat ca: - lumea este amabila, daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai, daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc; ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit; ca lumea se supara, daca eu ma supar si ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator. Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine. Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca! Unicul motiv ca sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit. Învăţăm, greşind, să iertăm, Învăţăm, căzând, să zburăm, Învăţăm, suferind, să vindecăm, Învăţăm, încătuşaţi, să ne eliberăm, Învăţăm, mirându-ne, să înţelegem, Învăţăm, îndoindu-ne, să credem, Învăţăm, plecând, să ne întoarcem, Învăţăm, pierzând, să învingem, Învăţăm, tăcând, să vorbim, Învăţăm, plângând, să zâmbim, Învăţăm, distrugând, să construim, Învăţăm, cerând, să dăruim, Învăţăm, urând, să iubim Învăţăm, trăind, să trăim..." (Felix Sandu)

Tarifele notariale din Romania sunt de 14 ori mai mari decat in Germania si salariile de 4 ori mai mici! Deci traim (platim) de 56 de ori mai rau decat in Germania!

cuvinte-nvărgate

3.

e o zi numai bună să faci dreptate 

(scrie în palmă ce ai de făcut).

oamenii visează ce sunt lăsaţi să viseze.

mulţi, prea mulţi au nevoie de o ţintă a urii.

mă hrănesc cu înţelesuri şi mă ocup cu trăitu’.

de iubire încă nu-mi pasă - o calc, o refuz -,

doar... vreau alt cer.

sunt purtătorul de cuvânt al sandalelor rupte-

singura scăpare pe care o aveţi.

4.

m-am învăţat să mă uit la

cel care n-are bani de seminţe.

Erchiul Poaro crede că faţa răului

rămâne mereu aceeaşi.

deşi n-am depus jurământ,

nu înfloresc lucrurile: întotdeauna nedreptatea

va avea nevoie de cineva s-o tolereze.

se caută brute arătoase şi diştepţi cu simţul umorului,

fiecare ne facem numărul

şi nu observăm când ne-a părăsit

publicul.

când celulele mele cenuşii nu lasă să stea degeaba pixul,

simt că începe un ravagiu, o spulberare.

dacă nu trosnesc nişte pietre, nu merită să

plăteşti biletul la acest spectacol.

m-am obişnuit să nu mi se prăbuşească gândurile

când trec graniţa stomacului gol.

"cartile albe" ale ministerelor

Ultimii 22 de ani se înscriu în ceea ce s-ar putea numi anii cei mai crânceni din istoria României postbelice – adevăraţi ani „apocaliptici“ –, ani în care nişte păpuşari nevăzuţi au tras toate sforile posibile, pentru a prăbuşi această ţară din punct de vedere economic, social, moral şi chiar politic. Cine sunt aceşti păpuşari, de unde vin ei, sunt din ţară? Sunt din afară? Iată întrebări care îşi pot găsi răspunsuri diverse, în funcţie de cel care şi le pune. În ceea ce-i priveşte pe conducătorii-marionete din interior, îi cam ştim, se ştiu şi ei, dar nimeni nu le-a pus întrebările la care ar fi trebuit de multă vreme să răspundă.

 În industria „DE FIARE VECHI“ munceau sute de mii de români

Să-l luăm, bunăoară, pe fostul prim-ministru Petre Roman. Îl „admirăm“ cum ştie dumnealui să combată de frumos, pe „sticlă“, modul cum se fac guvernele şi cât sunt unii şi alţii de „corupţi“ şi de neorientaţi politic. Ştim cu toţii cât de virulent era domnia sa, imediat după evenimentele din 1989, când spumega efectiv la televizor, împotriva industriei românești „depăşite şi învechite“. Nici în cele mai negre vise nu gândeau bieţii români, ahtiaţi să-şi cumpere gumă de mestecat americană, cafea veritabilă, blugi şi haine de piele aduse din bazarele turceşti (pe dolarii la care aveau acces) că vor plânge cu lacrimi amare, pe ruinele sinistre ale miilor de fabrici făcute praf, de guvernul plin de „specialişti cu experienţă“ al primului emanat al Revoluţiei. Îmi aduc aminte cu câtă ură, „democrată“ de data asta, au distrus românii noştri (care credeau că democraţia înseamnă să distrugem tot ce era construit cu sudoare şi efort în Socialism – adică sinistrul comportament maoist, din anii ’60!) fabrica de premixuri furajere din sudul țării, o bijuterie construită cu banii împrumutaţi de la Banca Mondială. Păi nu ne mai trebuiau nici sistemele de irigaţii, nici miile de crescătorii de păsări, nici celebra crescătorie de porci de lângă Timişoara, nici c.a.p.-urile, nici terenurile fermelor din staţiunile de cercetare agricolă, nici livezile, nici minele, nici bogăţiile solului şi subsolului. Eram ca fata mare şi nurlie, păzită de o mamă severă, care a scăpat de sub observaţie o noapte întreagă pe un maidan plin cu „peşti“… Eram leşinaţi după margarină la cutie din Occident şi după mere mari străine, după tot felul de produse agricole şi altele, de import, şi îl sprijineam din răsputeri pe primul ministru care a rupt avioanele, umblând să vândă tot ce se putea, pe preţuri derizorii, că tot nu dădea de la el, ci din averea tuturor. În sfârşit, a fost „băgat afară“ de la guvernare de către mineri şi ne-a lăsat cu buza umflată şi cu mult mai săraci. Au venit, apoi, alte guverne, îndeosebi Opoziţia aglutinată în C.D.R. – P.N.L.-iştii, P.N.Ţ.C.D.-iştii, U.F.D.-iştii, U.D.M.R.-iştii, P.D.-iştii „socialişti“-de-dreapta ai lui Petre Roman (!), minoritarii lui Aurel Vainer, Nicolae Păun şi Varujan Pambuccian – cu gogoriţa celor „15.000 de specialişti“, care habar nu aveau nici ei pe ce lume trăiesc, dar cu un scop bine determinat: să fure şi ei cât mai mult. S-au ţinut de „Ţigaretele I şi II“, au concesionat câmpuri petroliere, au votat Legile minelor şi petrolului în aşa fel ca străinii şi câte un român rătăcit, care concesionau perimetrele cu petrol, cărbune, ape minerale, marmură etc. să plătească redevențele cele mai mici, iar concesionarea să se facă pe intervale de timp „nelimitate“. Marile companii străine care au venit să ne ajute, „adică să investească“, au primit cadouri, pomeni grase, constând în iertări de taxe şi impozite, numai să recreeze locurile de muncă distruse de politica EMANAŢILOR. Cum au venit aşa au plecat, iar cei care au rămas, totuşi, au servit, cum era şi normal, politica propriilor companii. De români şi de locurile lor de muncă nu i-a păsat nimănui.

 Cui au folosit „Cărţile albe“?

Dar, să ne întoarcem la anii 1993 şi următorii. Erau vremuri tulburi, cu mineri supăraţi că îşi vor pierde din drepturi, că li se vor reduce lefurile şi cu dorinţa legitimă că Miron Cozma trebuie să le aducă gaze, în Valea Jiului. Trecem peste mineriadele care au umflat tărâţa în unii dintre bucureşteni şi facem bilanţul guvernărilor, în Vale. Mine părăsite şi distruse, terenuri degradate şi neecologizate, mineri rămași pe drumuri, dar disponibilizaţi şi plătiţi la greu, pe banii noştri, să-şi lase locurile de muncă. Mina Dâlja, de pildă, a fost furată şi distrusă la suprafață, într-un mod incredibil. Acelaşi lucru s-a întâmplat în subteran. Pe galeriile de sute de kilometri şi în abataje au rămas îngropate zeci de utilaje de extracţie performante, multe noi nouţe, cu stâlpi de susţinere noi, din oţel, foarte scumpi, multe asemenea utilaje fiind aduse din import pe valută. Nimic nu mai conta. Lămpăria minei, băile şi alte incinte au rămas la cheremul hoţilor de fier vechi, în loc ca o mână de gospodar de la C.N.H. să dea o altă utilitate acestor spaţii. Puteau cultiva în ele ciuperci sau puteau face ferme de iepuri sau găini, orice numai să nu fi fost lăsate în paragină. Erau destui şomeri în Vale să se angajeze la asemenea munci. Haldele de steril puteau fi împădurite cu cătină sau aluni, cu rezultate excelente. Însă, n-a fost să fie de bine, ci doar distrugere… Acesta era marele bilanţ – „pozitiv“! –, după mintea „național-țărănistului” Victor Ciorbea,  cel care, practic, a desfiinţat industria extractivă a ţării.

Să revenim, acum, în Capitală… La Institutul Naţional al Lemnului, din Pipera, directorul, un specialist de renume pe vremea aceea, se scărpina nervos în cap, uitându-se cu coada ochiului la un cărţoi mare cât un ceaslov, de culoare albă.

— Vedeţi acest document, domnule reporter? Este „Cartea Albă“ a lemnului, cu toată problematica acestei resurse.

— Cine v-a cerut-o?

— Păi, de la minister!

— Pentru ce?

— Pentru Banca Mondială şi pentru F.M.I. Avem aici toate secretele acestei industrii. Cei de la aceste organisme internaţionale ne cer nu numai nouă, ci tuturor  ministerelor, pentru toate resursele ţării, aceste „cărţi albe“.

— Vai de mine, dar eu cred că nu trebuie să le daţi! Ce folos are România din asta?

— Păi eu ştiu că n-are, ba dimpotrivă, ne-ar putea costa enorm aceste scurgeri de

informații, dar ce să facem, dacă ni se cer de la minister?!…

Au trecut aproximativ 15 ani de la acest dialog. Rezultatul îl vedem cu toţii. „Cărțile albe“ întocmite atunci, cu atâta docilitate şi slugărnicie în toate ministerele guvernelor aflate la Putere, au ajutat nu la dezvoltarea unor industrii şi resurse, ci la  distrugerea sistematică, la milimetru a economiei naţionale. Nimic, nici un domeniu sau resursă minerală, bogăție de orice fel n-a scăpat de la distrugere sau înstrăinare în toţi aceşti ani. Când aud că noul guvern are în program înființarea a cât mai multe locuri de muncă, mă ia cu frig, deoarece ştiu că gândul guvernanţilor noştri nu se îndreaptă spre oamenii de afaceri români, ci spre „marii investitori“, care până acum au tot redus numărul locurilor de muncă, au dat, în general, lefurile la nivelul minimului pe economie şi s-au gândit doar la propriile profituri. Pe oamenii noştri de afaceri corecţi – nu vorbim aici de cei cu „proptele“ la guvernanţi, ci pe cei importanţi sau pe cei cu firmele noastre micuţe de doi-trei angajaţi – nu-i bagă nimeni în seamă. Nu întâmplător li s-a pus „forfetarul“ pe cap, iar întreprinderile lor au sucombat cu zecile de mii.

 Domnul Franks, „prieten“ vechi şi tovarăş la… pagubă

Cât despre ajutorul de la F.M.I., numai domnul Franks ştie, bietul de el, câte pingele a rupt prin România, în toţi aceşti ani şi câte periniţe a jucat prin munţii patriei noastre, până ne-a vârât pe toţi românii, până în gât, în datoriile pe care le are de plătit până şi nepotul meu, în vârstă de un an. Ce tupeu trebuie să ai, ca şef de stat, să anunţi, senin, că şi un nou-născut are de plătit 5.000 de euro, „datorie de la strămoşi“; adică impozit pe incompetenţa, mai bine zis pe trădarea şi pe lipsa de scrupule a guvernelor care ne-au condus în ultimii 22 de ani. Datoria aceasta se pritocea atunci, în anii 1999-2000, când domnul Jeffrey Franks, mult mai tânăr şi mai slăbuţ, cu un  fulgarin ieftin pe braţ şi o geantă doldora de documente, făcea anticameră, modest şi răbdător, aşteptând să intre la preşedintele P.U.N.R., cu care vorbea numai „între patru ochi“. Acţiunea se petrecea în str. Negustori, la sediul fostului P.U.N.R., partid condus, la vremea aceea, de fostul preşedinte efemer al P.U.N.R., membru titular al găselniței numite A.O.R.S. şi actualul traseist - dar politician anemic, deşi pozează în fortos – „prof. univ. dr. Valeriu Tabără, recentul ministru demis al P.D.L.! Oare ce şuşanele „negocia“, atunci, viitorul reprezentant al F.M.I. Jeffrey Franks cu viitorul ministru P.D.L.-ist al agriculturii Valeriu Tabără?! Mister, deocamdată! Dar e de presupus că erau aranjamente pentru firma MONSANTO.

Alergătura asta, până la făcutul găurii în pantof, a fost cu mare folos pentru F.M.I. şi Banca Mondială, başca operaţiunea de trădare de ţară, cu „Cărţile albe“, sus-amintite. Şi nici nu mă mir: ce-am căutat, am găsit. Parcă ne-a luat Dumnezeu minţile…

Ce să mai zicem de mormoni, religia aceea ciudată – căreia îi aparţine şi Jeffrey Franks, cum a recunoscut, singur, ca pe o garanţie a „corectitudinii“ sale –, conform căreia fiecare mormon poligam obişnuieşte să-şi pună să lucreze, în folosul său, toate nevestele şi copiii. Până una alta, la ţara noastră bogată şi atât de intens curtată, se potriveşte de minune vorba românului: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă“. Iar dacă nu vom şti cum să ne ferim de „prieteni“ – cum ne avertizează Larry Watts, în extraordinara sa carte Ferește-mă, Doamne, de prieteni! – şi nu ne vom salva singuri, vom sta pe veci în genunchi, cu mâna întinsă la neaveniţii de peste mări şi ţări.

sursa:http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/02/16/despre-%E2%80%9Ecartile-albe-ale-ministerelor-si-cartea-neagra-a-romanei-jefuite/