luni, 6 februarie 2012

cuvinte-nvărgate


în iarna asta nu crapă pietre,
ci linii de cale ferată.
încă vieţuim în închisoarea fără dungi,
cei fără adăpost mor pe capete -
urmăriţi vulturii.
suntem mult mai mult decât părem.
dacă n-ar fi ger, n-ar mai fi nevoie s-acoperim trupurile.
toţi vor să privească - ce cuminţi privitori!

când cred că viaţa e într-un fel, e altfel.

cineva vrea o schimbare,
poţi şi tu, de ce să n-o faci?
spune măcar ce nu se vrea auzi,
nu te muşc…

totdeauna se ajunge la El. e aici, în detalii,
se lasă de-un deget
atins.

ador oraşele care-şi alungă hapsânii…

2.

înţelepţii stau retraşi în minţile lor –
depărtătorii, se pricep aşa de bine să ne lase singuri.
anchetatorii îşi întemeiază acuzaţiile pe receptări
(e porcia lor), încă se vânează creiere, doar
foile de dafin ocrotesc
dacă sunt puse în cizme,
cu vârful înainte.
ultimul născut are
un tătic care nu munceşte
(cine şovăie, pierde!), indienii nu fac găluştele rotunde (sunt reverenţioşi faţă de grindină), la  22 clock e “Soţia perfectă”
(la tivi!),
amânăm pe deseară ce putem face
acum.
privesc pe geam
ticăloşia oraşului şi experimentez eşecurile mici
(well… îmi permit acest sentiment…)
ninge, dar nu pentru oameni -
se apără de îngheţ rădăcinile plantelor.
atâtea şi atâtea chipuri prietenoase, ce ascund?
mda, preferăm să-ntrebăm,
decât să ştim... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana