de Marin Ifrim
Nu plecăm în străinătate, şi nici... acasă, cum pervers suna lozinca revoluţionară din miezul de laborator al loviturii de stat cazon din 1989. Chiar sunt întrebat aşa, cu sictir, de către cei care sunt fătaţi să întrebe, de ce nu plec din ţară, de ce nu-mi văd de treburile mele. De-al dracului. Să plece dracul, nu eu. Ca mine, sunt foarte mulţi oameni. Ca mine, sunt foarte mulţi oameni. La fel de simpli şi de direcţi în relaţia lor cu realitatea imediată. Oameni care îşi odihnesc oboseala cu convingerea că într-o bună zi "totul" se va sfârşi. Adică dracul va lua elicopterul şi dus va fi. La fel de simpli şi de direcţi în relaţia lor cu realitatea imediată. Oameni care îşi odihnesc oboseala cu convingerea că într-o bună zi "totul" se va sfârşi. Adică dracul va lua elicopterul şi dus va fi. Oameni care spre deosebire de filozoful Pleşu nu au obosit gândind, ci doar trăgând nădejde. Cum să ceri unor asemenea oameni să se care de pe aici, să se ducă în Hegel-ul mă-sii de neant, doar aşa, de dragul dracului şef de la "paşapoarte"?
sursa:http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/marin_ifrim/6373-noi_de-aicea_nu_plecam.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana