vineri, 2 martie 2012

Ce gandeste IOAN ROSCA


"Eu as numi turbare starea pe care mi-o provoaca spectacolul lumii.  Cind vad (de exemplu) cum reactioneaza contemporanii mei "civilizati" la  domesticirea represiva a poporului Iraqian, ametesc de durere si furie. Am obosit sa mai sper ca e altceva decit ce vad ca e, in realitate, democratia reala practicata in occident: o acoperire sofisticata a unor mecanisme rafinate de jaf pe scara mare. Chiar si ideea ca ar putea fi  altceva, se loveste de dificultati teoretice. De aceea as fi vrut ca meditatia privind sensul democratiei sa treaca in prim plan, chiar daca pare un lux, pe linga nevoile imediate. Ar fi bine sa ne gandim la cateva elemente definitorii ale democratiei, care ar putea creiona portretul unui model social viabil. Un astfel de model ( chiar si doar la nivelul reprezentarilor sociale pt. moment), ar putea indica un oarecare sens pt. o societate, sa zicem ca cea romaneasca, aflata in degringolada de foarte multi ani. Romania se afla intre doua forte distrugatoare care confisca practica si stiinta politica: mafia badaranos-agresiva (dinauntru) si rafinat-coroziva (din afara). Intre pro-comunistii KGB si anti-comunistii CIA nu e loc de autentica chestionare politica. Eu nu am propus solutii, nici macar teoretice, ci constientizarea faptului ca nu avem nici macar un cadru conceptual in care sa formulam bine problema. Am vrut sa cladesc mai intii o intrebare politica, sau sa instig spre organizarea punerii ei in comun. o reflectie serioasa, aprofundata a post-comunismului nu cred ca ar strica...poate intr-o viziune integralista, sistemica, in termeni de actori, institutii, actiuni, resurse, reguli, norme, practici...etc. ..poate ca astfel democratia se va "autodefini".

"Vechiul regim–dusman nu trebuie criticat prea tare. Nici macar in cartile de istorie. De ce? Nu e vorba numai de evitarea tulburarilor ce pot perturba circuitele afacerilor, sau de ascunderea unor vechi complicitati, ipocrizii si duplicitati. Ci de periculozitatea raspindirii ideii ca un stat poate fi opresor, ca un cetatean poate fi prizonier, ca un regim poate fi contestat si rasturnat in forta . Nici un regim nu face apologia rasturnarilor, dupa ce foloseste una- ca sa se instaleze. E plina lumea de dictatori aparuti in urma unor revolutii... de inlaturare a unor dictatori. Pleac'ai nostri, vin ai nostri... pe podul format din cadavrele idealurilor care au motivat "schimbarea".Deconspirarea esentei raportului Putere-individ nu este pe gustul liderilor de aiurea. Ne pot sprijini pentru o rasturnare necesara lor, dar dupa aceea ne vor cere sa uitam ce si de ce am facut. Ca sa nu generalizam periculos, sesizind esenta conditiei noastre politice.
     Nu se uscase inca bine singele, nu se stinsese inca sunetul impuscaturilor, nu intrase inca nimeni in buncarul Securiatii si unii emisari ai occidentului, trimisi la Bucuresti in 1990- ne povatuiau sa nu fim radicali, razbunatori, etc. Ne-au recomandat insistent "reforma". Acum, ca scapasera de Ceusescu, ne cereau sa iesim din starea de razmerita. Sa ne ocupam cuminti custile, gestionate de "noul" stat.Daca neocapitalismul ce s-a instalat in Romania ar fi avut obiective eliberatoare, nu ar fi sprijinit stingerea Procesului Comunismului de catre Securisti- in numele "reconstructiei". Ar fi spus: sistemele odioase merita rasturnate in forta, cele juste merita mentinute cu forta. Dar am fost indemnati sa o lasam moale cu "razbunarea", sa ne concentram pe viitor, etc.
     Deducem ca unora le este frica sa nu prindem gustul contestatiei, sfidarii, nealinierii, rasturnarii, de-domesticirii. Sa nu trecem de la abstractul "Jos comunismul!" la prea concretul "Jos statul comunist!" – un caz particular din temutul "Jos Statul!".
Revolutia din decembrie 1989 este tolerata ca act de nesupunere legitim, un fel de exceptie de citeva zile, o supapa pentru drenat constiintele. (Multi se straduie sa ne lamurasca ca nu a fost nici atunci nimic -de jos in sus- ca nu ar fi putut fi). Esenta conspiratiei pentru scoaterea din memorie (de catre Ministerului Adevarului Distribuit) a revolutiei din 1989 este eradicarea spiritului anarhic care a mijit atunci. Se folosesc toate mijloacele de propaganda pentru a se raspindi credinta ca nu poti, ca nu trebuie, ca nu e bine sa "te pui cu statul"- pentru ca el are dreptatea celui mai puternic.
   Chiar si in Piata Universitatii, putini au venit pentru ca voiau rasturnarea sistemului. Restul, exaltati de un fel de cenaclu Flacara (anticomunist)- au fost sincer revoltati ca oamenii de bine ai Puterii ii acuza de anarhism.
      Ei bine, au fost si anarhisti provocatori acolo. Eu sint unul dintre ei. Iliescu a vazut departe numindu-ne "teroristi". Am dorit sa instigam populatia la a infrunta statul totalitar post-comunist, pentru a elibera Romania. Tot anul 1990 am fost in strada, in speranta ca se va ajunge la "ultima solutie" – adica se va continua revolutia, infruntind Contraevolutia.
Am fost insa lasati singuri, sub cele mai sofisticate pretexte. Vanitatea e imaginativa. Cum sa recunoasca "opozantura" de catifea ca nu a participat la revolutie, ca s-a fofilat un an - de frica? Cum sa-si asume artistii rezistentei de sertar idea de revolta? Au preferat sa teoretizeze doct despre "confiscarea revolutiei" si sa ne explice la nesfirsit in articole sterile- cit de odios este neo-comunismul. Este fascinanta capacitatea Sistemului de a-si conditiona pina si opozantii, astfel incit sa evite instinctiv confruntarea directa. Dupa 15 ani, ne putea veni si noua, radicalilor marginalizati in 1990, ocazia sa intrebam: ce a iesit din solutia "ponderata"? Si sa instigam iar la nesupunere fata de statul care orchestreaza distrugerea Romaniei si aservirea cetatenilor.
     Dar iata ca tot nu e momentul. Tot nu va fi sa fie. Acum lasii si profitorii au gasit alibiul cu intrarea in Europa (care ar urma sa ne alapteze, reanimindu-ne, pina la intarcare).
     Ori, mama Europa nu vrea scandal si instabilitate, nu vrea anarhism, nu-i asa? Sa nu o suparam.
      La munca! In rolurile alocate!
     Iar reflexele anticomuniste, daca ne impiedica sa ne iubim conditia de sclavi , trebuie eradicate. Sa urmam neabatut indicatiile pretioase ale noilor Stapini."
"RUGA

Cind Ion era batut pina isi dadea du­hul, pentru ca nu vroia sa se desparta de bucata lui de pamint...
Cind Maria se prabusea in caldura amiezii, de oboseala si nemincare...
Cind Ilie cerea toamna ceea ce i se promisese primavara... si era pedepsit...
Cind batrinul Vasile si-a vazut toti copiii fugind la oras, raminind singur cu cimpul si cu amintirile...
Cind s-a hotarit ca taranul e mai putin om decit semenii sai...
Cind Gheorghe era inchis, pentru ca s-a intors noaptea pe cimp sa fure citiva stiuleti din cei pe care-i muncise tot anul, ca sa-i dea ceva de mincare ultimei sale gaini, asteptind de la ea oul cu ca­re sa-si poata obtine paharul lunar de ulei...
Cind Lucretia a trebuit sa scoata bani de la ciorap, ca sa plateasca pierderea pe care i-a adus-o animalul contractat...
Cind Saveta a legat vaca de un pom lasind-o sa moara, ca sa scape de povara pe care o iubea ca pe o fata...
Cind seful vostru a decis ca e timpul ca Ana si ai sai sa fie scosi din casa stramoseasca si bagati intr-o baraca de lagar...
Voi, marilor constructori ai drumului spre cele mai inalte piscuri,
Calai ai satului românesc, UNDE ATI FOST ?
Si unde sinteti astazi, nedoriti TOVA­RASI ?
Astazi, bateti pe la usile oamenilor cintind smerit: „Trei iezi cucuieti,/ Usa mamii descuieti,/. Ca mama v-aduce voua..."
Dar eu sint IEDUL CEL MIC si imi rog fratii de la tara : NU DATI DRUMUL LA USA!
Uitati-va bine la fetele lor, amintiti-va cum s-au purtat pina acum, recunoaste-ti-le vocea, pina vor apuca sa-si ascuta limba atit de bine incit sa nu mai sim­titi ca la usa e... LUPUL.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana