vineri, 23 martie 2012

cuvinte-nvărgate


9.
viaţa nu e frumoasă, ca-n cărţi, aşa cum viitor
nu e în munca la stăpân.
degeaba vedem de la distanţă prădătorii,
dacă cea mai înţeleaptă decizie e
să nu-ţi pese sau să loveşti primul.
totuşi cineva trebuie să moară zilele acestea
pentru a da palpitură şi sclipire ochilor şi
furie mulţimii neieşite în stradă.

tânjesc după unde nu se mai vrea a se trage.
m-am săturat să fiu băgăreţ şi să
nimeresc decât pământul!
lumea aceasta nu va fi niciodată un loc primitor,
unde relaţiile profunde să dureze. aici
dacă n-ai o mare tristeţe, nimica n-ai.

şi nu e greu să-mi fii prieten, trebuie doar să
nu-mi furi sufletul care simte şi simte
toate nimicurile despre care scriu poeţii.


10
nu eşti un poem, nicolae, ci un excavator ieşit din oul kinder –
începi mereu lupte care nu trebuie câştigate,
râcâi în zadar şoriciul obrazului împietrit de nesimţire şi indiferenţă.
conştiinţa e ocupată să se bată cap în cap cu Dumnezeu.

îndreaptă-ţi cuvintele şi ia înapoi ce nu se citeşte,
nu vezi că te părăsesc toţi?
nimeni nu e dispus s-o mai ia de la capăt,
ca tine.
fiecare ascunde câte ceva,
dar adoră, în egală măsură, eşecul şi descurcăreţii.
există doar calea cea grea şi, deasupra, infinite drumuri de imaginat.

aşteaptă să încolţească în tihnă gândul cel bun,
adu-i
pic de lumină şi apă şi
lasă-l în adormire.
apoi... dă şi tu o petrecere
de sămânţă-nouă şi bună,
îngropată de mâinile
tale-n
ţărână...


11
nu fac parte din categoria oamenilor obişnuiţi -
am două picioare stângi, mă uit de aproape
când lucrurile par aşa cum par
şi eşuez de fiecare dată într-o altă mentalitate.
să araţi bine e nimic, dacă-ţi distrugi viaţa -
ce e mai bun rămâne la urmă.

am fost sunat azi noapte de Dumnezeu, să vă rog
să nu mai mergem la El, ca la Paris,
pentru orişice flecuşteţ.

dacă iei omului întunericul
va ieşi din
ascunzătoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana