Politica şi moralitatea

de Mihai Cucerzan

Motto: ”Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice” (Mihai Eminescu)

                                                         
Petre Ţuţea, parafrazându-i pe unii filosofi antici greci, afirma că democraţia reprezintă uneori triumful cantităţii asupra calităţii. Sistemul democratic funcţionează în parametrii corespunzători doar în contextul existenţei unei societăţi educate politic şi caracterizate de responsabilitate socială, spirit civic. Atâta timp cât la noi voturile sunt cumpărate printr-o formă sau alta şi există o majoritate ignorantă, dezinformată, uşor de manipulat, filtrarea oamenilor politici valoroşi este deficitară. Iar fără conducători valoroşi, întreaga societate este supusă regresului. Cultura determină libertatea, spunea Goethe. O comunitate liberă şi informată este o comunitate puternică. În cadrul societăţilor apusene, acest deziderat este urmărit de pe timpul iluminismului. Soluţia pentru România? Emanciparea, ridicarea socio-culturală a populaţiei în vedera formării unei mentalităţi corespunzătoare, precum şi impunerea unor standarde morale incluse într-un necesar cod etic aplicat la nivelul clasei politice. Fără acest demers absolut necesar vom continua să ne zbatem în mediocritate întrucât lumea va continua să voteze în neştire, ademenită cu promisiuni ieftine, trăind deziluzii după deziluzii.

Din păcate parcurgem un evident proces degenerativ exprimat de renunţarea la un sistem autentic de valori şi exacerbarea mediocrităţii, oferită generos din soate sursele. Cauzele sunt reprezentate, printre altele, de administrarea nesatisfăcătoare a ţării, subfinanţarea sănătăţii, învăţământului şi cercetării, faptul că lideri ai lumii interlope au devenit formatori de opinie, comportamentele triviale, adesea violente, oferite de „modelele” care apar la TV şi sunt îmbrăţişate de un public vulnerabil, reprezentat în special de către tineri, care vor să semene cu idolii lor, deoarece celebritatea este confundată adeseori cu valoarea. Au fost constituite numeroase organizaţii care luptă împotriva poluării naturii, însă din păcate, un proces la fel de grav, poluarea conştiinţelor, inundate cu mizerii din toate părţile, nu este criticat de către nimeni, iar somnul spiritului şi raţiunii a generat întotdeauna monştri.

Afacerea denumită guvernare (locală sau naţională) implică o investiţie anterioară în care sunt cumpărate conştiinţele (presă, opinie publică etc.) Şi ulterior, recuperarea investiţiei şi scoaterea de profit în dauna interesului binelui comun. Într-o societate tot mai deculturalizată şi dezorientată, săracă moral şi material, cu o clasă politică fără principii, incompetentă, mincinoasă şi avidă doar de parvenire, un electorat manipulabil, uşor de cumpărat cu mită electorală şi un sistem de filtrare al liderilor politici bazat în special pe resurse financiare, discursuri ieftine sau traseism, într-un context internaţional deosebit de dificil, este imposibil să nu ajungi pe marginea prăpastiei.

În aceste condiţii subliniem importanţa moralităţii. Thomas Morus susţinea că “Omul nu trebuie să fie despărţit de Dumnezeu şi nici politica de morală.” Fără un astfel de demers, societatea umană e sortită decadenţei, expresia actualei crize morale. De asemenea, Iuliu Maniu sublinia importanţa moralităţii în politică: “…avem întâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti şi numai pe urmă de oameni pricepuţi în conducerea treburilor publice; între un hoţ fără caracter, dar priceput şi între un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri…” Cât de actuale rămân şi astăzi aceste cuvinte, când, pentru a câta oară, traversăm, după cum spunea poetul Octavian Goga, „o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”…