joi, 3 mai 2012

SINGURA MEA AVERE


de George Safir

N-aţi văzut, cumva, o ţară
Călcată în picioare şi murdară?

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume:
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine?” “La anu', cred, acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie…
Ştiu ei - că, de-or veni... la ce să vie?!”


Spuneţi-min-aţi văzut, cumva, o ţară
Cântată de poeţi, odinioară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana