de George Safir
Călcată în picioare şi murdară?
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume:
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine?” “La anu', cred, acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie…
Ştiu ei - că, de-or veni... la ce să vie?!”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut, cumva, o
Cântată de poeţi, odinioară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana