traieste ca si cum ai muri

de Chuck Palahniuk
traducere Ioana Vighi.


Pe lângă exercițiile fizice regulate și mâncatul sănătos, eu aș mai adăugă o prioritate, și anume sinuciderea o dată la câțiva ani. Poate că fetițele or fi visând ele la nunta perfectă, la rochia de mireasă ideală și la gloriosul moment al eliberării porumbeilor albi, eu însă, de când eram mic, visam la sinuciderea supremă. Vedeam întregul tablou în fața ochilor: eu, cadavrul, și cât mai puțină mizerie. Nimic deosebit, fără arme sau lațuri de gât, fără să plonjez cu spatele arcuit de la înălțimile vreunui zgârie nori cum e Chrysler Building.

Fiind reporter la un ziar și fiind trimis de câteva ori în timpul iernii să fac reportaje la fața locului, vedeam mereu aceeași scenă: o familie care a murit după ce a adus înăuntru grătarul cu cărbuni să se încălzească. De fiecare dată, monoxidul de carbon i-a sufocat în timp ce dormeau, iar eu mă înființam la fața locului odată cu paramedicii și cu poliția. Și familiile astea de asfixiați, mama, tata și plozii bine înveliți în pături arătau….superb. Atât de împăcați. Fără nicio strâmbătură a gurii, vomă sau spasm. Fețele le erau senine și liniștite ca și cum încă ar dormi.

Dacă mă întrebi, eu zic că așa ar trebui procedat. Poate că am eu idei preconcepute fiindcă am trăit într-un stat unde e legal să-ți iei gâții și care e vecin cu alt stat unde poți să alegi să mori. Trebuie să vă spun despre petrecerea sinucigașilor la care am fost invitat și la care gazda a băut fenobarbital. Nu cunoșteam pe nimeni, nici măcar pe gazdă, care mai avea câteva săptămâni până să moară de cancer la colon. Un prieten al unui prieten al prietenului mă sunase și hohotea de plâns la telefon să merg cu ea la petrecerea asta, fiindcă ar fi picat aiurea și ar fi fost un pic patetic să apară de una singură pe-acolo. Superb, numai că niciun specialist în bune maniere și etichete ca Judith Martin sau Emily Post sau Amy Vanderbilt nu-ți spune cum să te îmbraci în situații din astea, sau ce cadou să duci sau cum să te adresezi gazdei cu un picior în groapă. Mai rău e că eu habar n-aveam de sinuciderea asistată de la final până când invitaților nu li s-a cerut să se ia de mâini și să aprindă lumânări. Ăsta a fost blind date-ul meu cu moartea.

Auto-eutanasierea e la modă. În fiecare an în Statele Unite, vreo 26.000 de oameni mor de propria mâna, inclusiv cei mai deștepți și mai curajoși decât mine și decât tine la un loc. Hunter S. Thompson. Kurt Cobain. Spalding Gray. David Foster Wallace. De oamenii ăștia desăvârșiți, cu bani, talent, o să ne fie dor. Dar dacă te bate gândul să încerci așa ceva, trebuie să promiți că înainte de asta o să te înhami la o misiune mult mai grea. Trebuie să aștepți 7 zile, iar în această ultimă săptămână a vieții tale, trebuie să te achiți de ceea ce mie îmi place să numesc pe scurt Cei Trei C. Nu-ți face probleme, timpul o să zboare. Cum ar fi ultima săptămână la jobul pe care-l urăști, frumusețea și nostalgia fiecărei secunde în care știi că acum nu ești mai mult decât un mort pe două picioare. Ultima Oprire. Jocul e pe terminate și ceasul stă să-ți sune.

Primul C e pentru Curățenie. Fă curat în baie. Spală-ți mașina. Spală-ți rufele și freacă podeaua. Scoate frigiderul și curăță în spatele lui. Spală geamurile. Fă curat peste tot. Al doilea C e pentru Cotrobăială. Cotrobăie-ți prin dosare și scapă de toată hârțogăraia care nu-i importantă. La fel și cu dulapurile și suvenirurile – serios, fă asta cu toate lucrurile tale. Dacă nu te-ai uitat recent prin ele, aruncă-le. Donează-le. Distruge-le. Aruncă-ți tot trecutul și toate secretele la gunoi. Fă asta și cu medicamentele expirate de prin dulapuri și cu bucătăria. Pe lângă asta, du-te și fă-ți o freză mișto. În ciuda superstițiilor, părul nu-ți mai crește după ce mori, așa că de ce să n-arăți bine. Fă-ți poftele. Răsfață-te, răsfață-te, răsfață-te; ai acordul meu.

Oricine o să-ți spună că nu marile nenorociri te termină. Nu, iar dacă ar fi vorba de vreo invazie a unor extratereștri neprietenoși sau a unor zombie carnivori, probabil majoritatea indivizilor o să pună mâna pe pălărie și pe paltonul din cui și o să meargă să se bage la bătaie. Până și un cutremur oarecare sau vreun incendiu în pădure e o schimbare de ritm. Însă ce te termină încet sunt tichetele de parcare. Mâncarea stricată din frigider. Hainele murdare de la fundul coșului de rufe care n-au mai văzut lumina zilei din 1995. Odată ce lași belelile astea mărunte să se adune, ești terminat.

Cât despre Cotroboială, ideea mea e: Dacă poți să te bărbierești, poți să și trăiești.

Al treilea C se referă la Contacte. Adică pune-te și ia legătura cu toți pe care îi cunoști și spune-le ceva frumos. Oricât de mult i-ai urî, debarasează-te de amărăciunea asta. Identifică ceva la fiecare persoană în parte, ceva ce ai admirat în secret sau ai invidiat sau ai râvnit și laudă-le chestia asta. Spune-le cât de invidios erai pe cariera lor sau pe căsătoria lor fericită sau pe vreun svetăr de-a lor din lână de oaie cu guler pe gât.

Da, știu, întregul proces pare să fie o umilință enormă, dar ce-ai de pierdut? Nu-ți mai plânge de milă. Nu mai fi furios și defensiv. Iartă-i pe toți și iartă-te și pe tine. În numai o săptămână, or să se uite în jos la sicriul tău și or să se simtă de-a dreptul oribil. Așa că, pe moment, aruncă-le un os. Dă-le o șansă.

Trecând de astea, imaginează-ți moartea ta pe de-a-ntregul: o căldură tihnită, o amețeală plăcută. Sunetul muzicii tale favorite sau a filmului tău favorit pe fundal. Vizualizează-ți baia care strălucește și dulapurile goale. Apoi imaginează-ți lumea fără tine. Aceleași blocaje în trafic și aceeași foamete. Aceleași rahaturi politice și echipa cu care ții care n-ajunge niciodată în finală. Oamenii or să te uite. Nu ești Kurt Cobain, așa că fa un grătar și halește o bezea.

Numai că dacă ai reușit să duci la bun sfârșit Cei Trei C, sunt șanse să nici nu te mai ostenești. Pentru că pe-atunci o să fii probabil înconjurat de prieteni care vor spune că ești un tip sensibil și de treabă. Ți-e curat și cuptorul, în mașină ai aspirat. Așa cum ți-ai tot amânat taxele, poți să-ți amâni și moartea. Și, cel puțin pe moment, părul tău arată…minunat.