pulsul pe facebook: 24 iunie 2012

Anarhist Roman:
" nu vreau sa comentez decizia judecatoreasca"
DE CE? Sunt si au fost mii, sute de mii de decizii judecatoresti proaste, cumparate, eronate, judecatorii sunt in majoritate corupti, vanduti, jegosi, lipsiti de scrupule, judecatoare betiva, alta prostituata, alta prinsa cu spaga, alta care a dat condamnare unui nevinovat 20 de ani, tot incercam sa pastram justitiei si judecatorilor o imagine stralucita cand aproape toti sunt niste jeguri incapabile si care nu raspund pentru coruptia lor si greselile comise fiindca sunt inamovibili, adica pot face ce vor ei cu tine !

Cristian Dicu-Sava:
Multi sunt in viata numai fiindca este ilegal sa-i impusti.

Costin Andries:
Unele dintre caracteristicile universale ale stingii sint violenta (in limbaj și/sau comportament), deformarea realitații pentru a corespunde cu ideologia partidului, dezinformarea, limbajul insinuant, minciuna ca regulă de conduită și instigarea la violență sau crimă. Tot atîtea forme de comportament și gîndire feudale vopsite în culorile progresului și solidarității. Indiferent că e vorba de Romania sau Olanda, Stînga nu este altceva decît o religie primitivă care justifică impostura și crima.De mîna Stîngii au murit sute de milioane de oameni și ori de cîte ori a fost încercat, comunismul a dus la munți de cadavre și gropi comune.
Indiferent ce spune Noua Stîngă criticatac, cea care se pretinde a fi “cel mai mare adversar al PSD-ului” și e percepută ca onestă și inofensivă de oameni decenți ca Andrei Cornea, Andrei Plesu, Mircea Marian si Mihail Neamtu, instigarea la violență și ură de clasă nu le este străină. Cu atît mai mult cu cît o mare parte din Noua Stîngă din Romania nu este social-democrată, ci comunistă. “Succesul unei mişcări populare nu stă în capacitatea maselor de a ucide, ci în dorinţa lor de a muri pentru un ideal – o spune eternul revoluţionar, Leon Trotsky. Câţi oameni sunt azi gata să îşi dea viaţa pentru o lume mai bună? Câţi vor fi dispuşi să o facă mâine?” (Victoria Stoiciu, Criticatac)

Zoe Petre:
Un apel adevărat se adresează cu respect unor egali, care promovează valori asemănătoare și militează în egală măsură pentru independența dezbaterii publice.

Ion Proca:
Ne-am înstrăinat cu totul. O parte de vină o are și Televizorul și Computerul. Dar nu înțeleg cine-i interesat să distrugă Omul din noi?
Și mă prind la gândul că ”ne-adunăm grămăjoară ca într-o icoană”, vorba lui Vieru, numai în momente de grea cumpănă, pe la înmormântări și atunci, în loc de cuvinte tânguioase, avem capăt de vorbă pentru zile și săptămâni. Vorbe aruncate în vânt, pentru că și înmormântările au devenit un prilej de spectacol. Am ajuns de unde am pornit. La peșteră. Și-i întortocheată. Iar capătul nu i se mai vede

Cezarina Adamescu:
De muuultă vreme, am încetat să mai citesc ceva din creaţiile mele şi de ale altora, în public sau chiar într-un cerc restrâns. Pentru că, oamenii NU MAI AU NEVOIE DE CUVINTE. Le sunt de prisos. Lor le ajung gesturile. Sau numai intenţiile. Gesturile răsunătoare, televizate, mediatizate, dacă se poate, pe toate canalele. Nimeni nu mai acordă nici un micron din timpul lor, unei manifestări culturale de excepţie. Ori, în grabă şi cu nervozitate maximă, din convenienţă, vin la astfel de manifestări, dar stau cu ochii pe ceas în mod jenant, se grăbesc ori  întârzie şi pleacă mai devreme de sfârşitul maanifestării. Ce vreţi, sunt fooooarte ocupaţi. Cu tot felul de mărunţişuri, care, în ochii lor devin esenţiale. Mă rog.Dar cea mai penibilă frază pe care o auzi de pe buzele tuturor este: N-am timp! E de prisos să spun ce ecou are această frază în urechile şi în inima celui care a depus o muncă istovitoare pentru a da la iveală o operă de artă, un tablou, un cântec, o carte. Adresantul este atât de grăbit încât nici nu ai timp să-i explici despre ce este vorba. Ţi-o taie, răspicat: N-am timp! Mă grăbesc. Trebuie să fiu la... În fine, nimeni nu are timp. S-o fi comprimat timpul în asemenea măsură încât nimeni nu-şi mai poate rezerva fie şi câteva secunde pentru sine? E o alergătură turbată, care-ncotro. După ce?

Mircea Vintilescu:
Mă întrebam pe cine poate reprezenta un independent? Răspunsul vine de la sine: PE NIMENI, sau mai precis pe EL. Cred că multor intelectuali cu bun simţ le este realmente jenă să se transforme în exponenţii colectivităţilor în care trăiesc. Ba mai mult, cred că avem o cultură de tip medieval, în care un cavaler încearcă aşa, de unul singur să se lupte cu morile de vânt. Iată cum irosim fără rost energiile şi credibilitatea faţă de unele idealuri. Poate că aceast eveniment nefericit, pentru mulţi dintre noi, ne va face să înţelegem că nu mai trăim în evul mediu şi că este necesar să îmbrăcăm haina normală a comportamentului modern, dat de principiile care ne vor călăuzii pentru viitor, adică despre dezvoltarea durabilă a comunităţilor umane.

GD Toma:
.… ce-i Omul? – ca pe ape:
o frunză, o părere, o zbatere din geană… (...)
e viaţa noastră un urlet în deşert…(...)
În goană precum valul noi trecem, noi murim,
ne înşelam cu vorbe, cu vise ne-mbătam…
Ne-ntoarcem ca şi stoluri de păsări călătoare
prin locurile-n care piciorul ne-a păşit.(...)
Să revedem trecutul şi zâmbetul senin
sau lacrimi izvorâte, în colţ de ochi, arsuri.
Rămânem toată viaţa cu întrebări ce vin
şi bat în suflet, cuie, motiv de-a fi fugari.(...)
Oh, viaţa, drum pe care, noi, Omul, rătăcim,
sperând că vom ajunge limanuri ce, în gând,
le plăsmuim în goană şi nici nu bănuim
că visul nostru fură din visul altui om.(...)
Desfăşurarea vieţii: spectacolul ciudat
pe-al cărui scenă, însă, sunt numai spectatori;
tăceri zăcând orbeşte sub măşti de împrumut,
căci în adânc stă lava durerilor din noi…(...)
Ş-atunci, de ce atâta sfidare între oameni?
De ce atâta ură şi nesecat izvor
al urii, al tristeţii…, prea mult ne împărţim
în oameni rămaşi pradă puternicilor Zei!(...)