spovedanie de candidat

autor- Romeo Tarhon

Dar fiindcă eu nu am sute de mii sau milioane de euro din furăciuni sub umbrela vreunui partid sau grup infracțional de partide, nu îmi pot promova imaginea prin spectacole de bâlci, prin caravane opulente cu muzici maneloase asurzitoare de la mega- megafoane, prin milioane de fluturași, prin sute de mii de afișe, pliante și ziare electorale, prin mii de bennere și pancarde, prin bani și obiecte care deja sunt oferite discret, la ușă, alegătorilor.

De aceea, tot urșii vor ajunge la miere, tot mafia politicianistă și oligarhii vor câștiga și aceste alegeri și tot voi, cetățenii, veți pierde. Nu ar fi fost rău să aveți un primar simplu, onest, din rândurile voastre, născut, crescut și trăitor de o viață la margine de sector, în Giulești, acolo unde sunt cele mai mari probleme, unde comunitatea trăiește încă medieval la margine de lume, la poale de munți de gunoaie, poate că era vremea să promovați un primar-cetățean care să vă deschidă ușile primăriei, care nu va posta gărzi de corp la intrare, un primar modest, fără avere care vă știe necazurile și amărăciunile, fiindcă este la fel de sărac și de înfrânt de sistemul nemernicit al ultimilor 22 de ani.

Este mare păcat că nu îl puteți alege, fiindcă glasul lui nu poate ajunge la voi, cei mulți, fiindcă miza alegerilor rămâne puterea financiară,  banul blestemat care propagă, vinde și cumpără al naibii de bine mesajele demagocice, promisiunile mincinoase și imaginea cosmetizată a hulpavilor activiști de partid, or, ca să ai putere financiară trebuie să faci parte din sistem, să furi, să donezi la partid și să obții funcții din care să tot furi și să tot cotizezi...

Sunt candidatul care nu face parte din sistem și, în consecință, nu am nici o șansă să obțin voturile necesare spre a dveni primar. Dar, fiindcă am fost tras de mânecă și luat la rost, ca mai toți jurnaliștii, de ce dau doar din condei(!) și din gură, invocând schimbarea, și de ce nu mă implic, iată, m-am implicat. Candidez! Dar atât pot face: să vă sâcâi pe net cu afișele mele digitale, cu mesajele mele militante, cu fotografiile mele de campanie, cu imaginea mea de candidat-poet care își lansează un volum de poeme la Festbook... Abia că nici nu mai contează dacă voi primi câteva voturi.

Măcar am încercat și am făcut tot ce am putut să atrag atenția bcureștenilor și celor din sectorul 6 că pentru schimbare nu trebuie înlocuiți ai lor cu ai lor... Mergând din om în om, atât cât îmi permite timpul, încă dinainte de a mă prezenta, oamenii mă întreabă: Dar ce ne dai? Sau: Cât ne dai?... Fiindcă înaintea mea, a candidatului care nu are de unde să dea, au trecut legiunile de mercenari ale celorlalți candidați darnici în alegeri, agitatorii și agenții electorali ai nemernicilor de politruci, oligarhi și interlopi care îi inoculează românului iluzia că votul lui nu trebuie dat pe degeaba, dar nu îi explică faptul că vânzându-și-l  pe te miri ce, tot el, naivul și amărâtul va păgubi însutit cu așa ticăloși cocoțați în fotoliile administrative și legislative.  Of, țară frumoasă batjocorită de lichele și trădători! Of, sărman popor aproape fără demnitate, fără maturitate, fără moralitate!