marți, 24 iulie 2012

Adevăruri care dor


Autor: Paul NEGOIȚĂ

           Este din ce în ce mai greu de crezut că ceea ce se întâmplă cu soarta unui neam poate fi atât de trist. Pe zi ce trece ajungem o suburbie a Europei sau o anexă a Estului, un loc unde este greu să mai găseşti un echilibru instituţional, uman, relaţional. Nu mai există dezbatere, nu mai există dialog, iar bunul simţ moare pe zi ce trece. Tonalitatea aceasta este dată de o clasă politică din ce în ce mai depravată, mai coruptă, mai lipsită de educaţie. O clasă politică în care, nu de puţine ori, impostura şi brutalitatea au înlocuit meritocraţia şi, toate acestea, sub ropotul de aplauze mecanice al unor mercenari media, bieţi scrijelitori pe papirusul infamiei, aflaţi într-o eclipsă totală de conştiinţă.
            Neamul nostru a intrat în disoluţie constantă omorându-şi zilnic viitorul, afundându-se în sărăcie, în incultură politică şi imoralitate.  Românii se privesc din ce în ce mai greu în ochi. Multe valori pleacă, iar cei care rămân se închid din ce în ce mai mult în propriile preocupări ignorând un cotidian care supune societatea la ingurgitarea unei mizerii pe bani publici - căci ce alt prezent şi altă „devenire” are societatea actuală? Oare putem accepta pasivi sau putem privi cu aviditate perversă la scandalul permanent provocat de „persoane publice” - nefinisate comportamental, fără principii morale, propagandişti, oportunişti fără doctrină -, forme fără conţinut care poluează spaţiul transformând totul în maidan? Oare suntem creduli să mai luăm în serios „ostenitorii din presa liberă” fără conştiinţa responsabilităţii cuvântului scris, simple peneluri înmuiate de alţii în cerneluri de diferite culori, în funcţie de interesul de moment? Cât de degradat moral sau cât de hămesit poţi fi pentru a juca hora imposturii pe lângă blidul celor ce-ţi mai aruncă firimituri, transformându-te într-un simplu instrument mizerabil al minciunii şi al corupţiei? Oare ne simţim bine să ştim că asemenea oameni ne conduc sau ne „învaţă”? Oare, noi, românii astfel de modele ne dorim pentru copiii noştri? Oare tot aşa au fost şi înaintaşii noştri despre care vorbesc cu atât patos cărţile de istorie, iar supravieţuirea acestui neam a fost rodul unui miracol? Este oare democraţia şi libertatea un preţ prea mare pe care românii se zgârcesc să-l plătească sau nu şi-l permit? Este oare verticalitatea o poziţie care nu mai face parte din anatomia acestui neam?
            Oare… a devenit de neacceptat în mentalitatea unui „popor transformat în populaţie” să lupţi, să speri, să munceşti, să construieşti, să gândeşti, să nu accepţi minciuna?… Oare am devenit un neam prea obosit pentru a putea sta drept în faţa istoriei?
            Oricât ne-am ascunde, oricât ne-am dori să ne minţim în continuare, trebuie să recunoaştem că nu acestea sunt aşteptările noastre, nu acesta este drumul sănătos pe care trebuie să mergem! Letargia, toleranţa, „calmul” sau nepăsarea cu care privim cum sistemul nostru public, democraţia, banii noştri munciţi sunt acaparate de un cerc tot mai restrâns, tot mai corupt şi tot mai needucat, format din ştruţo-cămile economico-politico-infracţionale, aplaudate de stoluri flămânde pline de leneşi sau incompetenţi notorii, care nu au reuşit să facă nimic pentru societate, nu poate fi o atitudine demnă pentru un popor ce are o istorie şi râvneşte la un viitor.
            Suntem într-o mare criză morală, într-o criză etică şi de atitudine şi încă ne complacem acceptând o clasă politică incapabilă să mai fie un vehicul pentru interesele poporului, fiind doar o căpuşă avidă, care distruge viitorul şi speranţa celor care se încăpăţânează să creadă că suntem un popor doar rătăcit, însă nu definitiv pierdut. Nu e suficient să avem răbdare, ci trebuie să ne implicăm sancţionând ferm tarele unor politicieni sau „jurnalişti” care vor să îndobitocească acest neam pentru a-l putea conduce cu uşurinţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana