Cum e Romania de astazi?

autor: Constantin Condurache


(Manifest)
Au trecut deja mai bine de douazeci de ani de cand romanii au sperat sa fie liberi si sa traiasca o viata mai buna, dar parca acest vis e tot mai departe. Privind inapoi, dincolo de un numar oarecare de oameni care au si reusit sa se bucure de libertatea dobandita, pentru cei mai multi noua libertate nu a adus prea multe lucruri bune, ci chiar traiesc mai greu. La nivel national lucrurile stau si mai rau. Preturile si taxele sunt mai mari ca oriunde, iar salariile de nimic. Educatia a fost constant subfinantata si politizata, astfel ca, astazi, scoala a devenit un loc care formeaza analfabeti si fabrica diplome fara acoperire. Sanatatea e tot mai scumpa si mai proasta. Transporturile cu trenul sau masina au ajuns adevarate aventuri. Industria autohtona si agricultura sunt la pamant, iar consumul este acoperit predominant prin produse de import. Nesiguranta locului de munca si somajul afecteaza aproape orice familie, scazand semnificativ posibilitatea cumpararii unei locuinte proprii sau chiar posibilitatea unui trai decent. Resursele tarii sunt vandute pe mult timp de acum inainte, iar datoriile tarii se apropie vertiginos de 100 de miliarde de euro.

„Sa fie aceasta Romania pe care ne-o dorim?”

Nu, in nici un caz. Se munceste prea mult ori prea fara rost, se plateste prea prost, se fura si se minte prea mult; e prea multa tristete si durere si sunt prea multi oameni care indura o viata mizera ori pleaca unde vad cu doi ochi lasand in urma parintii ori copii, doar ca sa scape de saracie.

„Cine sunt cei care reusesc sa o duca bine astazi in Romania?”

In afara de mici exceptii acestia sunt politicienii, clanurile lor si oamenii de pe langa ei, care sunt abonati perpetuu la afaceri cu statul. In fata lor justitia cea legata la ochi devine handicapata de tot si, desi de doua decenii tot auzim de furaciuni si coruptie la nivel inalt, in afara de deschiderea unor dosare si procese lungite la nesfarsit, nu se intampla nimic. La fiecare patru ani se spun povesti despre cum „va fi” Romania. Ca sa fie atmosfera reusita, aceste povesti sunt spuse la concerte, mese copioase si pomeni electorale, organizate de politicieni pentru votantii de care si-au adus aminte tocmai inainte de alegeri. Dupa alegeri, insa, mirajul se incheie, politicienii uita de orice promisiuni si isi arata adevarata fata, de fanarioti pusi pe capatuiala cu orice pret. Daca ceva bun totusi se intampla cumva, pretul e atat de mare incat nu putem sa nu ne intrebam de ce la noi orice lucrari publice trebuie sa coste mai mult si sa fie mai de proasta calitate decat la altii. Incompetenta, lacomia si nesimtirea din politica si administratie e strigatoare la ce,r iar un om, indiferent cat de competent ori bine intentionat ar fi nu are nici o sansa sa se faca auzit impotriva acestor corupti care au acaparat institutiile statului.

„Si atunci ce ne opreste sa luam atitudine?”

Desi coruptia e endemica si economia e demult pusa pe butuci, se aud destul de des voci care spun ca nu e nimic de facut; ca tot ce pot face oamenii este sa isi duca soarta de pe o zi pe alta, sa plateasca biruri si sa se bucure cand, din mana celor ce au puterea, le cad cateva firmituri. Insa acesti oameni uita cu cata linguseala le ofera politicienii cadouri in ajun de alegeri. O, da! Atunci cei mari isi aduc aminte de cei mici; atunci, cu o suma derizorie, adaugata la salariu ori la pensie, cu un carnacior, o sarmaluta, o bere, o galeata de plastic sau un kilogram de faina se ia iertarea pentru toate furaciunile, abuzurile si nesimtirea din anii de guvernare. Oare chiar atat de usor sa fie spalata mintea oamenilor? Oare chiar atat de usor sa fie uitate toate nedreptatile din patru ani de zile? Se pare ca da; pentru unii oameni, o vorba mieroasa, o promisiune soptita din varful buzelor si insotita de o privire vicleana, o ghiftuiala moca sau un maruntis oarecare, dat cadou, e destul ca sa indure cativa ani inca de platit impozite si taxe nesfarsite pentru ca aceia pe care i-au ales sa le dea cu tifla din vilele si masinile lor de lux.

„Esti si tu un astfel de om?”

Sa speram ca nu. Nimeni nu poate ajuta un om care nu doreste sa se ajute singur. Daca tot ce poate un om e sa stea cu mana intinsa si sa isi planga soarta, e foarte trist, pentru ca respectul de sine nu se poate primi de la altii, ci trebuie castigat de fiecare om in parte. Defetismul si resemnarea nu a adus niciodata nimic bun; si, nu trebuie uitat ca o tara poate ajunge sa fie condusa de niste gasti de incompetenti nu pentru ca acestia ar avea niste abilitati speciale ori se imbraca in violet, ci pentru ca ei sunt uniti in lacomia lor, iar oamenii buni au ales sa nu se implice in treburile societatii. Acesti corupti nu au nici o putere, in afara celei care le este oferita de cei care ii voteaza. Fara votul oamenilor, nu ar fi decat niste oameni oarecare si, adesea, chiar mult sub media celorlalti.

„Si atunci, ce putem face?”

Nu trebuie nimeni, intr-o zi, sa schimbe lumea de unul singur; daca vom fi mai multi si vom fi uniti, vom putea schimba impreuna cate un lucru, rand pe rand. Orice drum, oricat de lung, incepe cu un pas oricat ar fi el de mic. E chiar atat de greu sa incercam sa ii cunoastem pe cei care cred ca Romania poate sa fie un loc mai bun decat este acum? Acesta e primul pas si, cu siguranta, putem face acest lucru. Un om singur, mai devreme sau mai tarziu, e invins de un sistem corupt, dar impreuna vom gasi mult mai usor pasii ce, treptat, vor putea schimba Romania si puterea de a-i implini. Impreuna vom invata ceea ce nu stim, vom invata si pe altii, iar cand vom fi destui ca vocea noastra sa conteze, ne vom face ascultati si de cei care astazi par de neatins si deasupra oricarei legi.

„De ce ar trebui sa facem acest lucru?”

Putem incerca sa traim ca si pana acum sau putem incerca sa ne schimbam propria viata si a celorlalti in mai bine. Daca cineva crede ca e greu ati dori sa traiesti intr-o tara condusa decent si e greu a face eforturi sa fie dati jos cei incompetenti, atunci sa se gandeasca inca odata cat e de usor sa lucreze zi de zi doar ca sa plateasca taxele catre stat si preturile umflate de comercianti tolerati de o administratie corupta, cat e de usor sa piarda zile in sir pentru a obtine o nenorocita de adeverinta, cat e de usor de trait dintr-un somaj sau cat e de usor sa se obtina o educatie sau un tratament decent. Am auzit prea des promisiuni de mai bine, ce au murit odata cu inchiderea sectiilor de votare. Asa a fost de fiecare data si nu exista nici un semn ca va fi altfel, daca aceasi oameni sunt lasati la nesfarsit sa se roteasca de pe o functie publica pe alta. Candva acest lant vicios va trebui intrerupt. Putem sa incepem aici si acum sau putem sa mai asteptam. Putem sa incercam sa schimbam ceva si, peste cativa ani, sa ne bucuram de ceea ce am realizat, sau putem sa nu facem nimic, sa ne traim amarul de zi cu zi, otraviti de degradarea lenta si continua a societatii, si, apoi, candva, in viitor, sa le spunem copiilor nostri ca, daca vor o viata mai dreapta, atunci vor trebui sa isi caute o alta tara, pentru ca noi nu am putut sau nu am avut curajul de a incerca sa schimbam ceva.

„Va fi greu?”

Nu trebuie sa se amageasca nimeni ca e usor a da jos porcul suit in copac. Si nu e doar unul, sunt mai multi. Unii sunt batrani si naraviti in rele, altii sunt urcati doar de curand, dar deja au prins gustul puterii, lenevelii si a huzurului pe banii altora. Indiferent de cat timp au ajuns acolo, odata invatati cu bani multi si nemunciti, nu vor renunta de buna voie la traiul pe care il au pe spatele celor multi. Vor musca, vor ironiza, vor terfeli oameni drepti si vor incerca sa ii mituiasca, sa ii aduca in mocirla lor pe cei mai slabi. De prea multa vreme Romania e condusa de oameni mici cocotati pe scaune mari, desi aceasta tara are oameni mult mai buni decat acestia. E vremea sa incercam aducerea dreptei masuri si sa coboram nezburatoarele din copaci, e vremea ca, impreuna, sa promovam noi valori si noi oameni pentru o noua Romanie, e vremea ca aici sa fie din nou tara in care fiecare sa isi gaseasca un loc al sau. Nu va fi usor; nici o schimbare nu vine de la sine. Dar, nu trebuie uitat ca nu va veni nimeni in locul nostru sa ne curete tara. Ne place sau nu, Romania este tara noastra si putem sa ne plangem la nesfarsit de nenorocul nostru ori putem sa incercam sa o schimbam pentru a avea un trai mai bun si a ne mandri ca ne-am nascut pe acest pamant.