marți, 17 iulie 2012

pulsul in virtual: 17 iulie


Alexandrinna Aianis:
Noi am strans cureaua pana in 89 ca un grup restrans sa isi bata joc de toate avutiile tarii, resurse, fabrici, uzine, institute, spitale, scoli... oameni. RUSINE ca pe lume exista oameni fara de caracter, si se pare ca in Romania nr. lor este alarmant de mare. Cei cu caracter ori se jeneaza sa spuna ca nu este corect ce se intampla, se jeneaza de jena celuilalt, ori au parasit tara la indemnul aceluiasi! ...

Ioan Rosca:
E drept ca nici nu poti merge pe ideea: sa ne unim, indiferent ce vrem.... E bine sa stii ce vrea cel cu care colaborezi la un moment dat, sa intelegi pina unde poate merge consensul cu el. Aflu ca domnul Tudor vrea sa dea jos actuala putere dintr-o iubire generalizata si necritica de oameni, pe care eu o consider poetic-utopica. Ca el crede ca pamintul poate hrani oriciti oameni, pe cind eu constat efectele imparabil urite ale suprainmultirii. Ca el crede ca politicienii sint mai rai ca poporul simplu, in timp ce eu cred ca rautatea si bunatatea fac parte din conditia umana. Alti domni descoperind ca eu vad asa, ei vad asfel.
Acesta e adevarul, fiecare are cosmosul lui interior. Ce facem, in situatia asta? Ne consumam toata energia ca sa ii convingem pe ceilalti, sa ii aducem spre viziunea noastra? Renuntam la ea?De ce? Alteritatea strica gregaritatii si actiunii colective?
De la un punct incolo, cind putem face impreuna lucrul A , nu e oportun sa ne certam despre lucrul B pe care-l vedem altfel.
victimele nu se pot coordona, in timp ce hotii par a nu au avea nici o problema.
Chiar daca vedem altfel rostul multor lucruri. Si poate, chiar si pentru asta.

Maria Cozma:
Cred ca aici UE ar trebui sa faca distinctia dintre "principiile democratice" adânc inradacinate în tarile europene si o simpla guvernare imatura, care luneca pe aceeasi panta politica totalitara mostenita drept reper politic in Europa de Est. Democratia se invata in scoala. La noi s-a aplicat dupa instinctul abuzului de putere si dragostei diabolice pentru bani.

Mircea Serban:
Necesitatea de a alunga de la putere pe uzurpatori si traducerea lor in justitie desi, ACEASTA JUSTITIE este proba clara a INJUSTITIEI!

GD Toma:
în viaţa fiecăruia, ca şi în viaţa unei societăţi, există mereu pericolul rătăcirii. Sunt, de aceea, în perfect acord cu dvs. că este nevoie de atenţie. Aş, vrea, totuşi, să vă spun că această atenţie este indispensabil să stea mereu într-un echilibru cu Scopul urmărit, şi curajul de a se merge către acest Scop. În caz contrar, exageratele temeri că ne vom rătăci, pot deveni inerţie. Şi între inerţie, şi laşitate, mare diferenţă nu-i. Aşa ajung oamenii în postura personajelor poveştii cu drobul de sare.
Nu există efecte,"tendinţe benefice care au ca bază ideea de a fi în vârful piramidei". Eu sunt adeptul ideii că Ierarhia în general, este acelaşi lucru, dar desfăşurat invers, cu înţelesul ce ar veni din noţiunea Anarhie. Eu cred că o societate cu adevărat modernă va trebui să adopte înţelesul ce ar veni din termenul pe care l-am inventat eu, anume: Reciprocraţie.
O Reciprocraţie în care participanţii la o societate să aibă fiecare o largă autonomie, dar, în acelaşi timp, unitatea şi obiectivele comune ale societăţii să se bazeze, pe de o parte, pe distincţia foarte clară între rolul, drepturile şi obligaţiile fiecărui participant la acea societate, iar, pe de altă parte, să se bazeze pe Interdependenţa dintre participanţii la o societate. Interdependenţă care să nu genereze Concurenţă, Luptă de Clasă, ci Interdependenţă aptă să genereze Interrelaţii între participanţii la o societate.
Eu m-am oferit să fiu Vocea unui eventual Partid Reformator în toate planurile, nu şi Conducătorul Executiv al acestui posibil Partid. Suntem abia în situaţia doar de a discuta. Dacă ar fi să existe resurse umane în măsură să se coaguleze în direcţia lucrurilor de dorit, abia de atunci, pe mai departe, se va putea ajunge la detalii şi chestiuni de genul mecanismelor concrete prin intermediul cărora să funcţioneze, să acţioneze viitorul Partid.
Tocmai pe revenirea la umanitate şi simplitate, se spijină şi gândurile mele, când mă gândesc la virtualitatea unui Partid cu adevărat românesc. Este şi motivul pentru care consider că această exagerată acumulare de aşazise valori, va trebui mult curăţată de falsităţile ce s-au adăugat în timp, şi sufocă adevăratele şi necesarele Valori de care avem nevoie. În spiritul acestei realităţi am considerat că s-ar impune să existe, stabilit prin Constituţie, o Listă de Priorităţi.

Este stringent necesar să existe unitate/solidaritate între români, dar, în orice caz, nu la modul că o castă monopolizează tot ce mişcă într-o ţară. Spun castă, observând că aşazisa clasă politică din România, dacă e să ne uităm la jupânii ce au manevrat mai dintotdeauna România după bunul plac, au cu toţii o singură şi limitată sorginte. O sorginte destul de obscură - ba, francmasoneria, ba, imixtiunea intereselor ruşilor. Niciodată şi niciun partid din istoria românilor nu-mi spună cineva că a fost generat de români. Şi, ca să-mi urmez ideea de bază, o unitate/solidaritate a românilor, oricum, nu trebuie să depăşească limita de la care Poporul să-şi piardă independenţa, în favoarea acestui tutelarism exagerat pe care l-a cunoscut mereu românii. Sensul acestei independenţe îl putem foarte bine individualiza dacă stăm să vedem relaţia dintre ţările membre a UE, şi Statul UE. A se înţelege deci că Poporul Român ar trebui să aibă şi să-şi exercite Puterea Executivă, fiecare diviziune a Ţării, local şi în interes propriu. Unitatea şi solidaritatea să fie chestiuni ce ţin de Preşedenţie, de Capitală, amândouă sub controlul Judeţelor, oricum, acestea nu trebuie să fie chestiuni în maniera de a da justificare claselor parazitare disponibilitatea prin care decizia de a se face o şcoală (de exemplu) să aparţină Bucureştilor.

Noi, Poporul Român, am cunoscut multe feluri de State ce au declarat că ne vor binele. Statele au venit şi, aşa cum au venit, tot aşa au plecat. Noi am rămas. Şi ştiţi de ce acele State au plecat? Simplu. Acele State nu erau Statul nostru. Ideea de federalizare nu am inventat-o eu. Şi nu priveşte Cetăţenii Capitalei, ci are ca obiect o separaţie clară între Puterile în Stat, pe de o parte, şi o separaţie a atribuţiunilor Puterilor în Stat, pe de altă parte.
Războiul civil este tocmai lucrul care mie îmi repugnă cel mai mult. Şi este lucrul care poate fi evitat numai printr-o trezire la realitate a românilor. Altfel el va fi inevitabil. Şi va fi inevitabil tocmai pentru că aşazisa clasă politică a ajuns şi ea, la rândul ei, la apogeul abuzurilor. Ceea ce va urma în următorii doi ani, ştiţi ce va fi în România? Îmi vine foarte greu să v-o spun. Ca să nu fiu acuzat de misticism. Căci cum veţi gândi dvs., de exemplu, în faţa unuia care declară că a văzut viitorul? Un viitor al terorismului ce va fi ridicat la rang de normalitate în politica românească. România este membru UE, membru NATO, dar să nu mizeze prea mult pe asta. Sunt interese mai mari decât România. Şi România, când cei mai puternici decât România au interese, va fi sacrificată aşa cum a mai fost.

Dacă ar fi posibil să se nască o Putere în România capabilă să-i influenţeze cursul istoric, credeţi că neapărat ar fi un lucru rău dacă puterea ar lua-o, temporar, unul singur? Eu aş zice că vă înşelaţi. O eroare, desigur, venită pe via faptului că dvs. confundaţi Liderul, cu trepăduşul. Ascultaţi ce vă spun. României i-a dăunat, într-adevăr, foarte mult o nulitate ca Ceauşescu. Dar în cazul Indiei, de exemplu, Mahatma Gandhi i-a fost mântuitor. Vreţi să vă spun sincer ce-i trebuie României astăzi? Iată, v-o spun. României îi este necesar un Atatürk. respectând proporţiile de rigoare, România de astăzi nu se diferă deloc de Turcia pe care a modernizat-o Atatürk.

România este deja scindată. În aşazişii bugetari, şi restul. De la Lovitura de Stat, până astăzi, Statul Român altă preocupare nu a avut, decât aceasta de a-i mitui pe bugetari, de a practica, de fapt, aşazisul clientelism roman. Prin favorizarea segmentelor cu mai multă putere de influenţare a maselor.

Există români capabili să vadă că a fi român cu statutul de Cetăţean cu Drepturi şi Responsabilităţi, nu e deloc acelaşi lucru cu a fi o cifră insignifiantă trecută undeva pe o listă electorală?
Vorbea cineva de faptul că o federalizare a României presupune o disoluţie a României. De ce această viziune? SUA este o federaţie, Germania este o federaţie - a presupus aceasta o disoluţie a Statelor amintite? UE însăşi este o federaţie, Elveţia este mai mult decât o federaţie - este singura ţară despre care aproape se poate spune că este o Democraţie Directă. Oare de ce nu înţelegem noi, românii, faptul că patriarhismul acesta venit din fostul Imperiu Bizantin, pe via aşazisei Biserici Ortodoxe, apoi, consolidat pe via mentalităţii de tip rusesc în care Ţarul, urmat de Stalin, era văzut ca tătucul care, vezi Doamne, nu mai putea noaptea dormi de grija fiecăruia din ţară - mentalitatea aceasta deci ne-a doborât dintotdeauna, şi ne va doborî, dacă noi, Poporul Român, nu vom fi în stare să deschidem ochii în ultimul ceas. Pentru a vedea că Unire nu înseamnă şi n-ar trebui să însemne o lăsare a tuturor lucrurilor în baza rezolvării pe care ne-ar oferi-o altcineva. O Unire adevărată şi justă înseamnă asocierea unui număr oarecare de participanţi, cu un Scop bine definit, cu un Scop, însă, care nu ar trebui să fie mai presus de Priorităţille fiecăruia dintre participanţii la acea Unire. Şi este vizibil cum, în România, sensul întors al firescului unei Uniri, iată, a născut abuzuri de soiul că de la Bucureşti sunt Ţării impuse Obiective străine, împovărătoare, duşmane Poporului Român. Vă voi da un exemplu concret. Aşazisul Minister al Culturii cheltuie exorbitant, chipurile pentru a eleva spiritul românului, şi/sau pentru a promova aşazisa imagine în lume a României. Lăsând la o parte faptul că obiectivele arătate sunt o gargară prea plictisitoare ca să mai insist în a da detalii, vedem că, în paralel cu acele inimaginabil de mari sume alocate aşazisului Minister al Culturii, România este, probabil, una dintre puţinele ţări din lume în care nu există un sistem de strângere şi eliminare a gunoaielor din mediul rural (plus faptul că sistemul din mediul urban e vai de el). Vedeţi? Şi lucrurile se întâmplă simplu. Cauzat de faptul că masteraţi şi răsdoctaranţi din ăştia, cum e acuma la modă, în domeniile cele mai tărcate posibil, la Bucureşti, desigur, şi pentru că au ei misiunea de a adminstra Ţara, decid să facă... chestii spirituale din banii contribuabilului, din Resursele Ţării. În realitate, nu e chestia spirituală, cât e spălarea de bani, deturnarea de fonduri, favorizarea unor anume proiecte, în schimbul mitei, şi încă alte nasolii.

Cu sistemul acesta în care un aşazis Parlament compus din aşazişi Reprezentanţi ai Poporului, când, în realitate, aceştia sunt reprezentanţii Partidelor, şi nu ai Poporului, cu sistemul acesta, aşadar, România nu e mai mult decât capra care nu mai poate de râie, dar coada tot pe sus o ţine, ci merge în lume rujată, machiată, ca să ne facă, de fapt, de râs prin organizarea a tot felul de colocvii şi simpozioane în străinătate, de soiul recitărilor de aşazise poezii scrise de aşazisul poet Nichita Stănescu. Bani ce vin tocaţi orbeşte, fără milă, în timp ce Ţara este împinsă către războiul civil.
Sunt lucruri obligatoriu de discutat. Din nefericire, dacă nu există seriozitate, nu facem decât să-l imităm pe Tartarin din Tarascon, tot pretându-ne că "noi" am avea ceva de spus vrednic de atenţie.

Marian Bolovan:
In Socialism ,romanul ,invata carte la scoli gratuit,obligatoriu pina la scoala profesionala sau Bacalaureat ,facultatea gratuit.Marea masa a tinerilor faceau o scoala profesionala sau un liceu industrial ,totul gratuit,dupa care primeau o repartizare in productie si erau incadrati dupa pregatire ,fara spaga si relatii.Se primeau salariile de doua ori pe luna ,acont si leafa.Atit barbatii cit si femeile ,la maturitate se casatoreau ,de regula se cunosteau la locul de munca ,ambii fiind incadrati cu salarii de 2200 la 3200 lei lunar ,primeau apartament gratuit cu minimum 2 camere si injghebau o familie.Statul se imprumutase ,pentru constructia de locuinte ,pentru industrializare si dezvoltarea agriculturii.Romania era pe calea dezvoltarii industriale pe primul loc in lume,tara exportatoare ,tara creditoare pentru Orient cit si pentru Vest.Odata cu lichidarea datoriilor externe din anul 1989 ,Romania urma sa treaca intr-o noua etapa.
Totusi si in acea perioada existau ,elemente care sabotau bunul mers al economiei nationale si care ulterior dupa Revolutia din Decembrie 1989 s-au erijat in conducatorii transformati peste noapte in capitalisti democrati,profitori ai realizarilor din sistemul Socialist,demogogi,delapidatori,diversionisti,care prin scindarea natiunii in mai multe tabere cu iz politic ,au adus Romania in pragul anului 2011,in care nu mai exista scoli ,gratuite,universitati,spitale,locuri de munca,salarii decente,siguranta zilei de miine,romanii fiind indemnati sa plece in pribegie,familiile sa se destrame,Oare cine poate da socoteala ca Romania a ajuns la mina F.M. I ului?

Ioan Ionuț:
 un nou sistem socio-economic trebuie privit cu realism avand in vedere multitudinea de provocari la care trebuie sa-i faca fata. In primul rand, echitatea; de acord ca cineva sa castige miliarde cu conditia sa dea societatii o valoare creata de el, compatibila cu astfel de cifra in baza unei conventii sociale general acceptate. Dar mai sunt si provocari implicite cum ar fi efectele secundare ale unei productii care sa satisfaca nevoile unei populatii in continua crestere, in timp ce resursele naturale se diminueaza (unde si existenta, inca, a unui mediu natural nemodificat este o resursa).
O problema fundamentala in cadrul schimbului echitabil de valori este chiar notiune de valoare. Inca nu s-a gasit sau definit in etalon intrinsec si imuabil pentu aceasta. Aurul e departe de a fi. Marx definea asta pe baza timpului de munca socialmente necesar. Varianta nu mai e de actualitate deoarece primeaza munca intelectuala. O alta definitie o gasim la Thomas H Greco Jr, dar foarte compozita si ambigua.

Costinel Petrache:

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...

nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare...

nu contrarelativa noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă...

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...

nu îi iertaţi nicicum, Revolta Socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana