pulsul in virtual: 4 august

Comsa Pompiliu
Constat că, la luat diplome, toţi conaţionalii mei se înghesuie, dar când trebuie să fie scoasă ţara din criză toţi se ascund, chiar până se îmbracă în costum de brad. Clasa politică s-a aruncat asupra ţării cu un singur gând: să se îmbogăţească. Piramida trebuie musai întoarsă. Cea mai mare pacoste pentru ei este omul corect. România arată ca un animal bolnav şi hăituit. Ne uităm în urmă şi nu ne vine să credem că au trecut peste două decenii de speranţe zadarnice. Nimic din ce am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate, poltica murdară cu degetul pe trăgaci, manipularea televizată. România doarme de 22 de ani cu morţii în acelaşi pat, dar ,de-abia acum, la sesizarea vecinilor, şi-a dat seama că put. Ne-am cianurizat morala. Vorba cuiva, îmi vine să plec din ţară şi în urmă să las o bombă. Nu sunt revoltat, sunt trist. Că dăm doar din gură fără să facem nimic. Haideţi să recompunem un alt om al Cetăţii. Vă mărturisesc că nu sunt spectator, dar n-am instrumentarul care să-mi permită să operez. Aproape o jumătate de viaţă, care a ars aproape de cotor, mi-am petrecut-o în lumea presei. Stăpânii, în timp ce se îmbogăţeau cu neruşinare, îmi aruncau câte un oscior doar să-mi astîmpăre foamea, să-mi amăgească visele. Am trăit fără vacanţe. Mereu se întâmpla ceva negru care-mi dădea peste cap planurile. Am trăit prin dispensă sau m-am lăsat trăit, cotropit de problemele altora, majoritatea trădându-mă când m-am aşteptat mai puţin. Nu-i uşor să explici cum ţi-a trecut viaţa printre degete, ca multor români. Dacă am greşit, sunt sentimentele mele, sunt credinţele mele, curge timpul din clepsidra mea. Libertatea mea include şi dreptul de a greşi. Sper să nu ajung să cad într-o zi secerat de epuizare. Mi-e teamă de cuvinte, dar la fapte nu poţi ajunge fără ele. Nu-mi staţi în cale, nu-mi tăiaţi elanul, nu-mi spuneţi "la loc comanda"! Vreau o rupere de ritm, o schimbare de paradigmă. Dacă credeţi că locul meu nu e aici, în aceste vremuri, spuneţi-mi. În caz contrar, alăturaţi-vă. Nu să tragem linie şi să facem un fel de bilanţ, ci să marcăm un nou început. Este ceasul al 13-lea al unei Românii cu negi. Nu moare poporul acesta, chiar dacă acum trecem prin Valea Plângerii.

Maria Diana Popescu
Analiştii europeni afirmă că România şi Bulgaria pun la grea încercare viitorul Europei. Probabil, au vrut să spună că integrarea cu politicile fiscale draconice de la Bruxelles au trimis cele două ţări la cazne pe scripetele capitalismului barbar. Flacăra demagogică a democraţiei a fost aruncată într-un canal. Pînă vom putea vorbi despre redresare economică şi socială, hai să trăiţi bine, gogoriţă pentru neiniţiaţii uşor de păcălit cu lozinci. Creşterea economică, trîmbiţată de grămezile de activişti politici, este în realitate o creştere nejustificată a consumului de bunuri din import, plătite cu bani electronici, fabricaţi din tastatură, bunuri susţinute de un sistem de subvenţii ilogice şi discreţionare, care încurajează, să zicem, consumul de carne de porc din Coreea, nu din producţia internă. Nu-i normal să aibă de lucru firmele de transporturi ale acoliţilor şi să-i lase în plata Domnului pe fermierii români? Ei nu-şi permit să cumpere tiruri, iar porcii româneşti nu pot fi uşor finanţaţi de băncile occidentale. În plus, porcii noştri nu consumă petrol, aşa că nu pot fi forţaţi să fie dependenţi. Mai clar, „creştere economică“ e ca şi cum mi-aş tăia porcul din ogradă şi l-aş vinde ca să am bani, iar după aceea aş constata că banii nu pot fi mîncaţi şi nici nu mai sînt de ajuns să cumpăr alt porc, pentru că tocmai a crescut inflaţia. Învîrtelile de pe monitorul Băncii Naţionale nu mai au sustenabilitate şi stabilitate, cînd ţin de interesele guvernatorului şi ale clanurilor mafiote. Sau, la fel, cum aş tăia copacul din curte şi l-aş vinde toamna, iar iarna aş sta în frig, fără să mai am de unde cumpăra, pentru că toţi vecinii şi-au vîndut copacii, aburiţi de „creşterea economică. Prea haotic, prin urmare extrem de periculos pentru umanitate, oferind fiecărui individ atît cît să nu moară, sistemul capitalist, împiedicat în propriile iţe, va dispărea în curînd, ca o fantomă printre crucile ţintirimului.

Niels SCHNECKER
Nu cred că trebuie să desfiinţezi ceva ca lucrurile să meargă mai bine, cred că trebuie să construieşti şi ca să construieşti în primul şi-n primul rând trebuie să construieşti prin educaţie, ori eu cred că cel mai important lucru în momentul de faţă e să încercăm să îi educăm pe cei tineri, chiar foarte tineri, în a schimba această viziune, această mentalitate.

Sorin Andrei
Normalul pentru un om politic, pentru un om care îşi asumă imensa responsabilitate de a conduce o ţară, este cel lăsat de ultimul Căpitan al acestui neam, întemeietorul Mişcării Legionare, Corneliu Codreanu: luptă-te, în calitate de politician, dar nu fi niciodată mişel. Ţine întotdeauna linia onoarei chiar de-ar fi să pierzi. Păi, şi-i poate imagina cineva p-alde Băsescu, Antonescu, Ponta şi restul ca pierzând în luptele lor politice doar de scârba infamiei? Păi ei sunt infamia personalizată. Ei sunt fie capii, fie protectorii, fie câte puţin din fiecare, ai acestei nenorocite clase politice post-decembriste, care, din lăcomie de arginţi şi de putere, a dus ţara la pieire. Toţi o apă ş-un pământ, politicianul este în stare de cele mai josnice infamii fără să aibe o cât de mică apăsare legată de soarta ta, a mea, a noastră, a poporului pentru care în mod normal ar fi trebuit să dovedească o maximă BUNĂ INTENŢIE. Avere personală şi putere individuală şi de gaşcă, astea sunt singurele apăsări ale politicianismului nostru de tip, în realitate, ateu, pentru că de aici ni se trage tot răul, fraţilor. Grija zilei de mâine pe care ăştia au transformat-o într-un joc criminal între ei, în calitate de aleşi (!) şi noi, în calitate de supuşi (!), este cea care a ucis această ţară, pentru că ei au exclusiv grija lor, nicidecum, aşa cum ar trebui, a poporului, iar asta se trage din ateismul lor, din faptul că ei nu au nimic sfânt pe acest pământ.

Ileana Andersson
O reforma economica, oricat de buna este in teorie, depinde si de compenenta umana, in special, si calitatea umana a cetatenilor chemati sa o aplice. Factorii sociologici, psihologici si culturali sunt de multe ori hotaratori in ce priveste succesul unei reforme si a unui model economic. In cei 22 de ani de capitalism salbatic, adica o perioada de o generatie, romanii si-au deteriorat mult calitatile morale. Coruptia nu este un fenomen caracteristic doar clasei politice, ci a patruns adanc in administratie si chiar in mentalitatea romanilor de rand. Nu spun ca 100% din romani ar fi corupti, dar o mare parte din romani, siliti sa traiasca in acest capitalism salbatic, au adoptat modelul de viata al invirtitului, descurcatului, folosirii pilelor, relatiilor si mitei. Ar trebui sa fim legati la ochi sa nu vedem asta.

Constantin Cojocaru:
Statul român postdecembrist a fost şi este un stat care nu apără interesele, drepturile şi libertăţile poporului român. A fost şi este un stat DEDICAT intereselor celor deveniţi proprietari ai capitalului românesc, prin aşa-zisa privatizare, în cea mai mare parte străini. Acest stat este cel care a pus şi pune în aplicare toate „experimentele”, toate nenorocirile care s-au abătut asupra poporului român în ultimii 23 de ani. Acest stat a fost şi este un stat anticetăţenesc, antipopular, antinaţional, antiromânesc. Bogăţia este din ce în ce mai injust împărţită între români. BOGĂŢIA cuprinde BUNURI PRODUCTIVE - terenuri, construcţii, maşini, uzine, fabrici, hoteluri, bănci, stocuri de materii prime şi materiale, brevete, licenţe, etc şi BUNURI DE CONSUM - case, vile, jeep-uri, iahturi etc. Bunurile productive mai sunt definite şi prin conceptul de CAPITAL PRODUCTIV, sau CAPITAL REAL, sau CAPITAL FIZIC, care este ceva deosebit de CAPITALUL FINANCIAR (hârtii, titluri de valoare, care exprimă drepturi de proprietate asupra ANUMITOR componente ale capitalului real), sau de CAPITALUL BĂNESC (tot hârtii, care îţi conferă dreptul de a-ţi însuşi, instantaneu, ORICE BUN oferit spre vânzare, în limita valorii înscrisă pe hârtia respectivă).
proprietatea productivă (adica posesiunea fizică şi folosirea concretă a pământurilor, uneltelor şi cunoştinţelor precum şi a capitalului real, fizic), în loc să fie larg răspândită, este monopolizată în câteva mâini. Eu sunt de accord că trebuie să promovăm, să susţinem, dezvoltarea, în toate domeniile şi pe toate căile, a proprietăţii PRODUCTIVE, a proprietăţii INDIVIDUALE, PERSONALE asupra capitalului real, fizic.Cel puţin pentru mult timp, de acum spre viitor, economia nu poate funcţiona EFICIENT fără capital financiar, fără proprietatea PRIVATĂ ASOCIATIVĂ asupra capitalului real. Economia modernă are nevoie nu numai de întreprinderi mici, al căror capital real poate forma obiectul proprietăţii INDIVIDUALE. Economia modernă are nevoie şi de întreprinderi de dimensiuni medii, mari şi foarte mari, al căror capital real să poată face obiectul proprietăţii PRIVATE ASOCIATIVE. Putem opta:
- pentru COMUNISM, proprietate comună asupra capitalului ;
- pentru CAPITALISMUL OLIGARHIC, proprietatea PRIVATĂ a unei minorităţi asupra capitalului sau
- pentru CAPITALISMUL DEMOCRATIC, proprietatea PRIVATĂ a majorităţii asupra capitalului.
Eu susţin A TREIA CALE, CAPITALISMUL DEMOCRATIC, atât dezvoltarea proprietăţii PRODUCTIVE, sau PERSONALE asupra capitalului real, dar şi a proprietăţii PRIVATE ASOCIATIVE asupra capitalului real, prin intermediul capitalului financiar, al actiunilor şi părţilor sociale.
Nu incompetenţa şi corupţia guvernanţilor reprezintă cauza situaţiei catastrofale în care a fost adusă România. Incompetenţa şi corupţia guvernanţilor, inclusiv “politicile” acestor guvernanţi, sunt ele însele efecte ale complotului pus la cale de autorii loviturii de stat din decembrie 1989, pentru uzurparea drepturilor şi libertăţilor, în primul rând a DREPTURILOR DE PROPRIETATE ale poporului român, pentru ÎMBOGĂŢIREA uzurpatorilor, a autorilor complotului, prin deposedarea poporului român de CAPITALUL PRODUCTIV, REAL, acumulat până în 1989, ca şi de profiturile create de acest capital, după 1989. Îmbogăţirea complotiştilor uzurpatori a implicat şi distrugerea unei importante părţi a acestui capital, prin transformarea lui în bunuri de consum, sau în depozite bancare, în ţară, sau în străinătate. Îmbogăţirea complotiştilor uzurpatori a implicat şi vânzarea, pe nimic, către străini, a celei mai mari părţi a capitalului productiv acumulat de români până în 1989, contra comisioane grase pentru vânzătorii de ţară. Îmbogăţirea complotiştilor a implicat şi transformarea statului în instrument de jefuire a cetăţenilor, inclusiv prin intermediul bugetului de stat. DESPĂGUBIREA românilor pentru capitalul de care au fost deposedaţi şi ÎMPROPRIETĂRIREA lor cu CAPITAL PRODUCTIV, crearea, astfel, a unei clase mijlocii, care să cuprindă MAJORITATEA cetăţenilor, în a căror proprietate PRIVATĂ, productivă, sau financiară, să se afle MAJORITATEA capitalului naţional. Numai această majoritate, formata din PROPRIETARI de capital, va fi capabilă să-şi creeze un stat al ei, al majorităţii, un stat condus de reprezentanţii clasei mijlocii, oameni competenţi şi incoruptibili. Acesta este lanţul cauzal al construcţei economiei şi societăţii DEMOCRATICE, al celei de a TREIA CALE.
Dreptul de proprietate este sfânt. Fiecare român poate cumpăra cât pământ vrea, de la cine vrea. Dacă poate. Dacă are bani, pentru cumpărare, dar şi pentru plata impozitelor aferente pământului în cauză.
Dimensiunea proprietăţilor asupra pământului nu trebuie stabilită prin „decrete” ale statului, nici prin „aprobări” şi „avize” ale „agenţiilor” şi funcţionarilor publici, ci prin impozitul progresiv pe marile averi, propus prin Legea Cojocaru. Cu cât suprafeţele de teren deţinute în proprietate de una şi aceiaşi persoană fizică, sau juridică, vor fi mai mari, cu atât vor fi mai mari şi impozitele plătite la Fondul de Investiţii al Poporului, din acest fond, banii urmând să ajungă la cei fără pămât, sau cu pământ puţin, care vor putea, astfel, să cumpere pământul de care au nevoie, pe care să-l muncească, să-l facă roditor. Legea Cojocaru, împreună cu piaţa, va regla, astfel, dimensiunea proprietăţii asupra pământului, fără imixtiunile arbitrare ale guvernanţilor, generatoare de abuzuri şi corupţie.
De două decenii, guvernanţii români uzurpatori, ajutaţi de massmedia aservite, spun poporului român că ei „privatizează” societăţile comerciale provenite din fostele întreprinderi de stat. Ei „privatizează” ceea ce este PRIVAT. Ei spun că udă apa. Ei mint, cu neruşinare, poporul român. Ei nu mai privatizează. Ei au privatizat totul în 1990. Ei, de fapt, VÂND capitalul pe care l-au furat de la cetăţenii României, prin Legea Brucan. Ei nu vând, pur şi simplu. Ei vând STRĂINILOR. Ei folosesc cuvântul „privatizare” pentru a ascunde faptul că vând străinilor capitalul naţional, pentru a ascunde faptul că VÂND ŢARA.Nu există nici o justificare pentru care statul român să rămână proprietar al capitalului care nu îi aparţine, pe care l-a furat. Statul român trebuie şi poate fi autorizat de popor, prin lege, adopată de Parlament, sau direct, prin referendum, să deţină o acţiune de aur în toate societăţile comerciale provenite din fostele întreprinderi de stat, considerate de importanţă strategică, acţiune care să îi permită să respingă deciziile adunărilor generale ale acţionarilor contrare intereselor naţionale.
România trebuie să aibă o economie naţională sănătoasă, puternică, astfel încât statul român să funcţioneze cu bugete echilibrate, să nu aibă niciodată nevoie să se împrumute, la FMI, la UE, sau la oricare altă instituţie financiară.
Intrarea în zona euro nu ar mai fi permis băncilor străine din România să practice dobânzi la creditele în euro de 3-4 ori mai mari decât în celelelte state ale Uniunii. Intrarea în zona euro nu ar mai fi permis BNR să manipuze cursul de echimb al leului, cu care, pe de o parte, i-a ajutat pe “băieţii deştepţi” de pe piaţa valutară să căştige mai multe miliarde de euro decât “colegii” lor de pe piaţă energetică, iar, pe de altă parte, în intervalul 1999-2012, a devalorizat de aproape 4 ori valoarea muncii românilor.