joi, 21 noiembrie 2013

Panorama literară și neliterară actuală


Panorama literară și neliterară  actuală

 

Înainte de 1989  a fost ce a fost. Nu voi reveni, s-a scris cu tonele și degeaba. Stalinismul, ca și  alte forme de împilare morală nu vor muri. Dintr-un șef nătâng cum era Ceașcă s-au născut mii de Cești cu pretenții de  dictatori mai mititei. Banul a luat locul dominației partidului unic și a dogmatismului primitiv, dar nivelul de cultură nu a crescut sau a evoluat pe direcții  ciudate. În literatura tipărită, cărți, reviste s-au instaurat  câțiva  potentați. Biata Uniune a Scriitorilor,  pe care eu o iubesc pentru tradiția pe care o mai păstrează, devine o cenușăreasă. Membrii ei sunt adesea batjocoriți. Măruntul ajutor la pensie este privit cu ochi răi de cei care nu îl au, nefiind membri, ca și de unii guvernanți cu creier mai mititel, gen Boc, bine că a plecat. Desigur nu toți membrii USR sunt genii sau poate nici nu mai scriu de mult timp. La fel de adevărat este că oameni care ar merita să fie membri sunt purtați prin diverse instanțe precum personajul lui Kafka. Nu trec de Lege, nu pot intra în Castel.  Acesta este unul din motivele apariției site-urilor literare.  Din păcate, puțini fondatori de site literar au ceva de adus în literatură și în cultură, în genere. Îi știu, îi stimez. Dar au apărut tot felul de anonimi cu drept de veto, cu drept de a suspenda, de a elimina, de a batjocori  autori cu mult peste valoarea lor. Aceștia sunt micii staliniști. Lor mă adresez eu – ocupați-vă fraților, surorilor de altceva, de jocuri, de glume, de reclame, aveți destule domenii, culoare libere, lăsați oamenii cu har, că România nu duce lipsă de talente, să se simtă  acasă, liberi să creeze. Cineva mi-a sugerat că unele servicii controlează și site-urile. Nu prea cred, doar dacă este vorba de extremism, terorism. Desigur mai sunt destui nostalgici  ai dictaturilor roșii, verzi, brune, oamenii fără personalitate au nevoie de tătuci, de șefi care să le orânduiască viața. Aceasta se simte și în viața literară. Apar și diversiunile – vrem Basarabia( Cine nu o vrea? Cine poate să o ia? Cine are nevoie de un plus de milioane de rusofoni?) , deși  unii strigători nici nu mai cunosc limba română, vrem Monarhie ( Mi-ar place și mie, dar cine o va instaura? Nici Anglia măcar, nici SUA, nici Rusia, nici grupulețele de monarhiști  de pe la noi) , se propun diverse forme de strategie economică, socială, cine își bate capul cu ele, când FMI este atotputernic? După atâtea furtișaguri, cine mai acordă șanse inițiativelor din interior? Vom continua. Numai bine, să trăiți cum puteți.

BORIS MARIAN