Panorama literară și neliterară actuală
Înainte de 1989 a fost ce a fost. Nu voi reveni, s-a scris cu
tonele și degeaba. Stalinismul, ca și
alte forme de împilare morală nu vor muri. Dintr-un șef nătâng cum era
Ceașcă s-au născut mii de Cești cu pretenții de
dictatori mai mititei. Banul a luat locul dominației partidului unic și
a dogmatismului primitiv, dar nivelul de cultură nu a crescut sau a evoluat pe
direcții ciudate. În literatura
tipărită, cărți, reviste s-au instaurat
câțiva potentați. Biata Uniune a
Scriitorilor, pe care eu o iubesc pentru
tradiția pe care o mai păstrează, devine o cenușăreasă. Membrii ei sunt adesea
batjocoriți. Măruntul ajutor la pensie este privit cu ochi răi de cei care nu
îl au, nefiind membri, ca și de unii guvernanți cu creier mai mititel, gen Boc,
bine că a plecat. Desigur nu toți membrii USR sunt genii sau poate nici nu mai
scriu de mult timp. La fel de adevărat este că oameni care ar merita să fie
membri sunt purtați prin diverse instanțe precum personajul lui Kafka. Nu trec
de Lege, nu pot intra în Castel. Acesta
este unul din motivele apariției site-urilor literare. Din păcate, puțini fondatori de site literar
au ceva de adus în literatură și în cultură, în genere. Îi știu, îi stimez. Dar
au apărut tot felul de anonimi cu drept de veto, cu drept de a suspenda, de a
elimina, de a batjocori autori cu mult
peste valoarea lor. Aceștia sunt micii staliniști. Lor mă adresez eu –
ocupați-vă fraților, surorilor de altceva, de jocuri, de glume, de reclame, aveți
destule domenii, culoare libere, lăsați oamenii cu har, că România nu duce
lipsă de talente, să se simtă acasă,
liberi să creeze. Cineva mi-a sugerat că unele servicii controlează și
site-urile. Nu prea cred, doar dacă este vorba de extremism, terorism. Desigur
mai sunt destui nostalgici ai
dictaturilor roșii, verzi, brune, oamenii fără personalitate au nevoie de
tătuci, de șefi care să le orânduiască viața. Aceasta se simte și în viața
literară. Apar și diversiunile – vrem Basarabia( Cine nu o vrea? Cine poate să
o ia? Cine are nevoie de un plus de milioane de rusofoni?) , deși unii strigători nici nu mai cunosc limba
română, vrem Monarhie ( Mi-ar place și mie, dar cine o va instaura? Nici Anglia
măcar, nici SUA, nici Rusia, nici grupulețele de monarhiști de pe la noi) , se propun diverse forme de
strategie economică, socială, cine își bate capul cu ele, când FMI este
atotputernic? După atâtea furtișaguri, cine mai acordă șanse inițiativelor din
interior? Vom continua. Numai bine, să trăiți cum puteți.
BORIS MARIAN